marți, 20 mai 2014

"Miercuri nu plouă, să știi, dar dacă totuși va ploua, o să mă ierți?" *

Îmi pune deja a treia oară întrebarea dacă miercuri va ploua. Felix, cel care se teme că dacă plouă, nu se mai ține excursia cu clasa. Iar dacă nu se mai ține excursia, copiii vor rămâne la școală, iar el nu va mai sta cu mine acasă. Da, fiindcă lui nu-i plac (încă) excursiile fără familia sa.
 
Ajung cu o oră înainte de terminarea cursurilor, este timpul pauzei. Felix mă zărește prin gard și se îngrijorează artificial, uitându-se la ceasul de pe mână, mi-a rămas ceasul cu o oră în urmă. Mi se pare adorabilă această neglijare iscusită a încrederii în ordinea temporală convențională în favoarea încrederii în ordinea universală a iubirii, ca un joc și un dar al devotamentului său.
 
Este marți, este vreme pentru drag de grădina de flori. Cobor din nou întru adorație pentru frumusețe, le cercetez plantelor vitalitatea, creșterea, prefacerea. Găsesc primul boboc într-unul dintre bujorii tineri, trandafirii împrăștie deja parfum divin și sunt în continuare intrigată de lipsa fructelor din pomii fructiferi. Pe un fond uriaș verde de vitalitate, răzleață câte o pată de culoare amplifică bucuria.
 
Kiti este trează cam de la patru. Constat asta mai târziu, atunci când devin suficient de trează încât să mă intereseze ora. Totodată realizez că nu sunt chiar atât de trează cum credeam, deoarece când Cătă, trezit și el de vânzoleala caracteristică fetei, mă întreabă cât e ceasul văzând că îmi pornesc telefonul, eu îi răspund automat, în stare de semitrezie că este cinci fără zece, numai ca să fiu corectată imediat de afișajul de pe ecranul telefonului, ce indică ora patru patruzecisiunu. Mă întreb trezită la realitate de unde am scornit ora aceea și înțeleg că răspunsul meu spontan arată că orientarea mea intuitivă, spațială și temporală, este destul de pragmatică.
 
Nu-i chip de somn în continuarea nopții. Între primul cântec al alarmei și al doilea Kiti îndrăznește să ațipească. Prea târziu, însă fetei îi lipsește empatia pentru nevoile propriului ei trup, de aceea izbucnește într-un hohot ironic de râs.



* citat din Minciunile obligatorii ale mamelor, autor popular

Niciun comentariu: