O familie interesantă sau cum se explică folosirea accesoriilor pentru căței într-o familie cu aparență umană (vezi desenul explicativ)

Greu, greu, greu nu atât trezitul, cât ridicatul din pat; nu atât lunea dimineața, cât prima zi de după vacanță; nu atât alegerea hainelor, cât îmbrăcatul propriu-zis, astăzi, după mai multe zile petrecute în pijamale. Cobor totuși din pat, telefonul a sunat a treia oară, o face din zece în zece minute, ca să îi trezesc pe ceilalți. Felix se plânge, de ce m-am trezit mai târziu decât de obicei, pe Kiti o mai las încă zece minute să doarmă, ea are treabă noaptea, acum este obosită, Horica refuză să se trezească pe deplin, nici n-o face până pleacă cu tatăl lui de-acasă, își uită geanta. Kiti coboară, după ce o strig împreună cu Felix de câteva ori, este amețită de somn, nu-i trebuie mâncare. Urcăm la spălat și îmbrăcat, am o mică grijă în minte. Tati a montat în mașină un grilaj în spatele scaunelor din rândul întâi, pentru a-i stopa fetei impulsurile de a sări în față, un obicei periculos pe care l-a dezvoltat în ultima vreme, iar astăzi este ziua în care îl testăm. Nu fac nicio presupunere în minte, vom vedea ce se întâmplă. Îi fac totuși un mic instructaj lui Felix, să știe cum să se ferească în cazul în care Kiti se înfurie și rupe grilajul, apoi aruncă cu el prin mașină. Știu, pare o scenă ruptă dintr-o lume nefirească, dar nu este, este doar un posibil moment extrem al întâmplărilor noastre de viață. Kiti a avut acasă niște zile superbe, chiar ne-am umplut de bunădispoziție grație zâmbetului ei fermecător și generos exprimat. Asta nu poate decât să mă încurajeze să gândesc optimist. Într-adevăr, ca de obicei, Kiti ajunge prima la mașină, își deschide portiera și urcă la locul ei. Cât încui casa, îi observ cu coada ochiului reacția. Nu are. Montajul pare acolo de când lumea, chiar dacă fetei i se împiedică un picior de unul dintre stâlpii de susținere. Felix râde în hohote nestăvilite de bucurie, pentru că el și surioara lui sunt doi căței, acolo, în spatele grilajului. Chiar și latră de trei ori. După ce o lăsăm pe Kiti la școală, îl sun pe tati să îi spun vestea bună. Suntem amândoi de acord că dispoziția generală fericită a fetei joacă rolul decisiv pentru prezentul succes al operațiunii, într-adevăr, întâmplările vieților noastre, ale tuturor, se îmbibă de fericirile sau nefericirile întâmplărilor cu care se intersectează, în ciuda oricăror încercări de izolare, de dispunere strategică în sfere de suficiență, altfel spus, să furi fărâme de beatitudine, pe care să ai grijă, ca în povestea lui Hansel și Gretel, să le presari în jurul tău, astfel încât lumea înconjurătoare să îți fie mai bună, mai prietenoasă.