Cu far, da, neapărat cu far să fie, acum se lasă noaptea deasupra orașului, într-o clipită copiii adorm, nestânjeniți de lumina crepusculară a soarelui scăpătând, clipită urmată fără întârziere de încălecarea bicicletelor și evadarea în vâltoarea boemă a nopților de vară ale orașului neobosit și, desigur, luminat cu zeci de faruri de biciclete.
Cu coșuleț, eu o vreau neapărat cu coșuleț, negreșit bicicleta mă va conduce către magazinul alimentar de la limita cartierului, cum neapărat, în lipsa încărcăturii alimentare, din coșuleț îmi va ține de urât cățelul tău de pluș în micile marile noastre excursii familiale pe două roți.
Horica are cinci ani, abia împliniți, el și-a căpătat de curând echilibrul pe două roți. Mă însoțește fără doar și poate zilnic la Mercator și o face din cel puțin două motive temeinice, entuziasmul dat de izbânda echilibrării și bucuria de a mă însoți. El pedalează înaintea mea, eu îl ghidez din urmă și tot de acolo îl sărut în minte, căci imaginea rotundă a băiețelului grijuliu cu cască îmi este tare scumpă. Tu rămâi cu bicicletele aici, între ușile cu senzori, cât mama va face cumpărăturile! Îl las întotdeauna fără vreo grijă, nimic rău nu i se poate întâmpla în locul ăsta încă neviciat, onest, încremenit parcă într-o curățenie morală ancestrală de trib. Băiatul își relaxează picioarele mici, așezat peste bicicletele trântite între ușile magazinului. Eu îmi termit repede cumpărăturile zilnice și îmi aștept rândul la casă, căutându-l pe Horica cu privirea. Îl găsesc, băiatul prietenos își găsește repede îndeletnicire. Se află în picioare și pare gazda magazinului alimentar, întrucât întâmpină fiecare persoană cu un 'dober dan' și-un zâmbet și celor care părăsesc magazinul le urează 'nasvidenje', mimând o plecăciune supusă. El este un copil fericit, mângâiat de oamenii afectuoși ai locului, apoi, tot așa, de îmbrățișarea mamei sale încântate. Apoi încălecăm bicicletele și facem cale întoarsă, binențeles, cu coșulețul încărcat la maximum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu