Cu grație, căci nu fac nimic fără ea

Vacanța nu este pe deplin vacanță când pleacă tati la serviciu. Dar când nu pleacă, să fim și acasă, vacanța este vacanță. Ieri. Cu nostalgia unei alte vacanțe mai îndepărtate în timp, petrecută pe Coasta de Azur și cu hazliile povestiri cu extratereștri, pe care Felix le tot inventează, ne strângem unul într-altul și râdem la Jandarmul și extratereștrii. Felix râde de se prăpădește la sunetul metalic, a gol, test decisiv de identificare a provenienței extraterestre, iar lui Horica i se par nespus de comice mimicile expresive ale lui Louis de Funes. Apoi ieșim pe terasă, tati, ajutat de bunicul, trebaluieste la niște contacte electrice, montează o lampă și o priză. Kiti se tolaneste direct pe terasă aflată acum în plină umbră, iar Felix aranjează șezlongurile în formă de parcare, se joacă cu niște mașinuțe. Eu îmi fac o cafea și ies împreună cu ceilalți din casă, căutându-mi un loc. Un șezlong întins, ademenitor, în jurul căruia Felix se tot învârte, îmi pare locul visurilor în acel moment. Țin ceașca de cafea în mâna dreaptă și mă las în el cu grijă să nu vărs cafeaua. Grija pe care o demonstrez se dovedește deosebit de importantă, întrucât realizez, pe măsură ce mă las în șezlong, că acesta nu mă ține, ci se tot lasă spre podea, sub greutatea corpului meu. Știu în această clipă că șezlongul nu se va opri din coborâre decât când va deveni unul cu   podeaua terasei, ceea ce se și întâmplă, evident, cu mine cu tot, care ajung, cu grație pentru saltul neintenționat, cu capul și trunchiul pe pământ, și cu picioarele drepte, în sus, perpendiculare pe terasă, nu neapărat pentru estetica săriturii, ci, aș zice, pentru echilibrare, halal echilibrare. Și totuși, fără această postură ridicolă, aș mai ține oare în mâna dreaptă, netulburată, dar nici cafeaua dinăuntrul ei, cana mea? Probabil că nu. Așa că n-am decât să mă alătur hohotelor de râs ale familiei lărgite, să mă ridic și să îmi savurez cafeaua. Ceea ce și fac, găsind în plus un alt motiv de mulțumire, observat de Horica, ce îmi spune distrat, 'noroc că ai chiloți pe tine!' Ha, ha, zic și eu așa către adolescentul meu perspicace și îmi frec discret cotul stâng.