miercuri, 26 iunie 2013

Simțiri memorabile

25 iunie. Cafeaua este bună, are același gust plin, aceeași aromă exotică, sunt eu cea care constat obiectiv aceste calități. Dar altcineva nu îi poate recunoaște savoarea, nu-și poate stăpâni neliniștea în care trăiește de câteva zile încoace, altcineva pe care nu îl identific în acest prezent, nici în aceste haine. Eu nu sunt proprietarul emoțiilor pe care le simt, dar sunt menită pentru a le suporta. Unde sunt băieții, mă întreabă fata cea veselă, care mă știe acompaniată, apoi un 'credeam că este mai mic', după ce îi spun că băiatul este la examen, mi-l aduce pe Horica în fața ochilor, acolo, în prima bancă de pe rândul din mijloc, scriind concentrat pe ciornă o compunere. Devin melancolică, mă ajută și muzica mângâietoare a lui Pink Floyd, dar, văzându-l pe băiat, îmi amintesc de încredere.

26 iunie. Tensiunea a explodat ieri seară în picioare. Am simțit deconectarea de ea la câteva minute după ce l-am îmbrățișat, acolo, în coridorul întunecat și răcoros al școlii, ce ne adăpostea de caniculă, nu instantaneu la vederea lui, ci la câteva minute, pentru că emoția copilului nu se diluase încă, ba peste ceea ce trebuia să dispară, se adăugase o alta, nouă, neavenită, primită fără milă de la supraveghetoare, chiar la sfârșitul timpului de examen, printr-o neempatică remarcă, 'o să-ți anuleze lucrarea pentru cuvântul greșit tăiat cu două linii orizontale, în loc de una, ca să știi, noi ți-am zis'. Am râs de nebunia acelei remarci, ușor îndoită în sinea mea de posibilitatea unei asemenea absurdități, apoi am găsit calea spre liniște, liniște ce a venit pe deplin după noapte, odată cu mirarea pentru acea stranie durere din gambe de azinoapte, madlenă pentru amintirile propriilor mele timpuri trecute de examene. Astăzi a pornit cu lejeritate, se ambalează puțin pentru o scurtă reintrare în ritmul exact și tensionant al zilei de mâine, apoi își va redobândi calmul. Până mâine dimineață, când o altă cafea savuroasă se va dori apreciată de către o cunoscătoare.

2 comentarii:

Pittypat spunea...

Vă urmăm şi noi la anul cu examenul. Eu am emoţii de pe acum.
N-o să-i anuleze nimeni lucrarea că a tăiat cu două linii, stai liniştită. Dar ca măsură de prevedere pe viitor, să taie cu una singură :)))

MihaelaMaria spunea...

bafta la invatat de pe acum :)

A fost o faza tipica de copil emotionat: a scris cuvantul evidentiate si a pus cotita tzului sub celalalt t. vazand ca a gresit si gandindu-se ca ar putea fi un semn (!!!), a sters codita gresita cu un guguloi de cerneala, apoi, vazand rezultatul, s a gandit ca si asta ar putea fi un semn, asa ca a taiat cuvantul cu o linie orizontala ca sa il mai scrie o data. dar a ramas guguloiul, de aceea a taiat si guguloiul cu alta linie orizontala, paralela cu cea de deasupra, ca sa nu fie considerat semn (:)). Apoi a scris cuvantul corect. hahaha