marți, 30 octombrie 2012

O lume a veseliei








Într-o pungă inscripționată cu ciudatul cuvânt 'hâmâ', Felix și-a strâns cuminte și responsabil o serie de obiecte din camera lui, cu gândul să îl ajute să își umple diminețile, departe de casă, într-o cafenea, alături de mama lui. Înșirate pe masă, am observat mai multe mașinuțe colorate, ordonate ca într-o parcare de supermarket, în fața unui zid din Lego mici, ridicate acolo, nu pentru a se juca propriu-zis cu ele, ci pentru a le determina să asculte o poveste alături de el, poveste pe care mama i-a promis să i-o citească, ceea ce a și făcut. Așadar printre lucrușoarele alese cu grija uimitoare de copil, mai văd o carte cu o poveste și ilustrații superbe în limba engleză, The Village of Joy, o altă carte, o enciclopedie sănătoasă despre dinozauri, o mască de leopard, o minge de tenis, un caiet mititel, un fel de notebook pentru desenat și socotit, alături de o mână groasă de carioci.

Este vacanța copiilor preșcolari și școlari mici, iar Felix și-o petrece alături de mine, eu, care mă aflu în program obișnuit săptămânal de nevacanta. Dar pentru băiețelul jucăuș și inventiv, vacanța este un timp de petrecut oriunde altundeva decât la grădiniță sau la școală, acolo unde-o fi să fie, numai să fie cu joc și veselie și, neapărat, cu povești. Povești fantastice, ca toate poveștile desigur, astăzi cu vreo treizeci de turnuri Eiffel, uragane, căci e timpul lor, iar Felix a aflat de ele, uragane transformate în monștri cu aspect de trenuri subterane ce surpă intenționat prin erupția din pământ cele treizeci de turnuri Eiffel, bombe, deoarece spiritul său exploziv se  declanșează și astfel, jocuri de calculator, cu niveluri grele, tot mai grele, culminând cu al treisprezecelea nivel, cel mai cel, acela pentru a cărui traversare ești nevoit să jonglezi la propriu printre roșii zemoase, ce ți se lansează către față dinspre calculator și încă altele.

Este vacanță, dar interesul pentru numere și calcule cu ele nu are a face cu școala sau vacanțele ei, de aceea băiatul tot cere de câteva zile, de atunci de când, nu mai știu în ce circumstanțe, i-am explicat cum stă treaba cu înmulțirea, socoteli și socoteli, mai multe înmulțiri, mami, decât adunări și scăderi, iar mie îmi place să cred, dar nu îmi fac vreo socoteală, că fascinația actuală pentru numere va rămâne și chiar va crește în timp, căci gândul îmi e îndreptățit acum, când Felix m-a imitat cu vorba, dar a înțeles cu degetele pe postul bilelor unui abac că 'înmulțirea este comutativă, mami, de la mutat'.

3 comentarii:

Degetica spunea...

e genial!!!
si frumoooooooos.
si scump.

MihaelaMaria spunea...

si eu adore sa te vad in lumea veseliei<3

Degetica spunea...

nu am fost deloc trista. doar super emotionata. ceva gen adolescenta Sturm und Drang:)