Intersesant cum culoarea, nefiind altceva decât o impresie a luminii pe retină, deci fiind caracterizată de imaterialitate, îmbracă și definește entități alcătuite din materie, practic decorează obiectiv și subiectiv întreaga noastră realitate.
Perspectiva de pe terasă este predominant verde. Senzația de verde percepută de ochi calmează, armonizează. Oare care este determinarea fenomenului de relaxare dat de frecvența radiației luminoase percepută ca verde? Tendința naturală de echilibrare și contopire cu lumea fizică înconjurătoare are acest efect sau existența unui număr magic, o frecvență specifică de iradiere luminoasă reflectată de obiectele din jur ne aduce seninătate interioară?
Înțeleg că nedumeririle lumii încap și în cele mai simple ordini și daturi, de aceea îmi refuz răspunsuri categorice despre viață. În schimb, îmi acord acum privilegiul trăirii de bucurii nesofisticate ce decurg din simțirea culorilor și formelor din fotografiile fetiței noastre.
2 comentarii:
Kiti stie ca este asa de frumoasa? :)
Ana, multumesc, nu stiu daca stie, insa stiu ca o bucura sa o mangai si sa ii spui ca e frumoasa!:)
Trimiteți un comentariu