Cea mai grozavă apărare e atacul cu zâmbete

Urmăritorul, Horica. Un tip tânăr și sportiv, se vede nevoit să grăbească bine pașii, ba să îi arunce în ritm constant, alert de fugă, unul după altul, pe aleea pietruită, destul de îngustă a parcului.
 
Urmărita, Kiti. Tânără și ea, însă are niște mișcări ale membrelor stângace și aritmice, tipic nesportive, ia brusc un avânt neobișnuit, drept, e ajutată și de înclinația în jos a drumului, provocând astfel un tablou hilar pentru privitor.
 
Privitorul, eu.


Horica trebuie să o oprească, nu știi niciodată încotro duc cărările înguste din parcuri. O ajunge din urmă, e totuși un tip sportiv. Numai că urmărita nu vrea să fie prinsă, ce urmărit de pe pământ s-ar da prins, așa că se întoarce, atunci când simte amenințarea iminentă, și devine ea însăși urmăritoare. Întinde brațele lungi, agățătoare, către capul lui Horica, intenția ei e clară și gestul suficient de categoric încât să îl sperie pe trecutul-urmăritor. Care o ia invers la sănătoasa, el ține mult la ochelarii lui și la căștile de pe urechi. Și râde. Kiti, bucuroasă că scapă de polițistul ei, revine la intenția ei inițială, aceea de a alerga cu veselie și viteză în parc, dar Horica își cunoaște rolul de frate mai mare ocrotitor încă de doisprezece ani, astfel că își reia cursa de urmărire a surioarei. Stop. Și de la capăt.


***

Bună ziua, domnule profesor, am o rugăminte, copilul meu își dorește de câteva zile niște mușchi toracali și ai membrelor superioare mai proeminenți, ne puteți ajuta? Sigur că da, dați-i spanac! Mă tem că aceasta nu este o soluție în cazul nostru, copilul nu mănâncă nimic cu plăcere în afară de miere și iaurt. Ah, și să nu uit, face câte zece flotări pe zi! Foarte bine, după ce scapă de teze și testări, începem un program săptămânal de pregătire fizică. Minunat, abia așteptăm, nu-i așa, Horica? Iu-huuuu, o să am mușchi, ce tare!!!


***


Ești frumoasă ca o stea! Așa mă alintă mai nou Felix cel drăgăstos, din senin de stele sau din cer înnorat de deasupra capului meu, că nu-i chiar tot timpul cerul limpede, și e foarte mândru când spune așa, mândru pentru că primește recunoștința mea eternă, un pupic pe creștet, cu iubire.