E timpul pentru iubire atât de mare, cât până la ultima planetă

Stăm astăzi acasă, după atâtea zile încărcate cu drumuri, teme, școală, grădiniță, într-o prea-dorită tihnă, pe care nu o poate antrena în agitație nici măcar gândul lucrurilor ce trebuie strânse în bagaje. E prima zi de vacanță și ea vine cu cel mai veritabil sentiment de liniștire. Ne încremenesc în timp și spațiu trupurile, dar și mințile, îndreptate acum din plecăciunea lor cvasi-permanentă cauzată de furtunile tulburatelor noastre vieți moderne. E atâta calm în aerul nepotrivit de cald al ajunului de Ajun de Crăciun încât lumina strălucitoare a soarelui năvălește fericit prin toate ferestrele și alte transparențe în casă. Suntem binecuvântați cu zile însorite, cât despre zăpada mult așteptată de către copii, o să vină și vremea ei.

Moș Crăciun se anunță generos anul ăsta, sunt sigură că el este mai degrabă stimulat în generozitate de către iubirea necondiționată ce ne-o poartă și nu de către gândurile și faptele noastre cuminți din timpul anului. Asta, ca răspuns la repetata replică-șantaj din dialogurile adulților cu copiii, 'daca nu ești cuminte, nu vine Moș Crăciun'. Nu că ai noștri (și ai voștri) copii s-ar lăsa intimidați de o astfel de perspectivă neverosimilă, cu toate astea un văl de nesiguranță le-ar putea umbri speranța. Chiar din motivul ăsta, Felix l-a supus unui tir de întrebări pe cel mai recent rostitor de grozăvie de frază, tir menit să îi restabilească echilibrul firesc cu speranță, nerăbdare, bucurie și anticipare pozitivă. Așadar, 'de unde știi că nu vine?', 'ce, tu nu ești prietenul lui Moș Crăciun!', 'oricum, eu sunt un băiețel bun, așa spune mama!'.

Stânga, Felix, mijloc, Horica, dreapta, Kiti e ordinea fundamentală de așezare a copiilor în spațiu și spații. Excepția temeinicei mele reguli este constituită de încadrarea fetiței de către cei doi băieți pentru fotografiile regizate. E un fel de echilibru spre care tind cu această dispunere, e o dorință mărturisită de protejare a fetiței delicate prin încadrare. Dar nu despre asta e vorba, ci despre ceea ce ar putea părea de-a dreptul opusul delicateței, și anume despre o falsă brutalitate pe care Kiti o arată adesea în formula de bază mai sus menționată. Iat-o pe Kiti neobișnuit de abilă și agilă prădătoare a căciulilor fraților ei în timpul micilor noastre excursii motorizate, prădătoare iscusită de dragul efectelor acțiunii ei, țipete, răbufniri, mici revolte, dar și de dragul unei complexe, bizare și dificil de pătruns nevoi de ordine interioară și exterioară, ordine ce nu permite capetelor umane, cum nu permite nici picioarelor umane, înfășurări și acoperiri auxiliare. Ca atare, băieților nu le rămâne decât să spere că nevoia imperioasă a surorii lor nu se va impune decât într-un timp suficient de lung de la pornire încât să permită aerului din interiorul mașinii să se încălzească puțin. Cât despre picioarele dezgolite de cizme și șosete ale lui Kiti, nici înghețul cel mai zdravăn nu le îngrădeste libertatea râvnită și atinsă încă din primele minute de la pornire.

E prima zi de vacanță și e o zi care ne dă o altă măsură a timpului ce trece. E un lento binefăcător pentru trup și suflet și așa să vă fie tuturor preziua și ziua Ajunului sfânt.