duminică, 13 noiembrie 2011

Algoritm de viata moderna: vezi, te entuziasmezi, cumperi, depozitezi. Eventual utilizezi.

Copilul din poza rade cu gura pana la urechi in mare parte din timp. In fotografie, rade cu gura pana la urechi, literalmente, gura se prelungeste chiar pana la urechi cu niste mustati de ciocolata, substanta neinchegata, deocamdata, a viitoarelor briose din cuptor.

Mama nu coace prajituri pentru copii, copiii sunt mofturosi la dulciuri, altele decat ciocolata. Mama nu se supara din motivul asta. Mama se bucura, a coace delicatese in casa este echivalent cu a se angaja impreuna cu tati intr-o cursa-care prinde si ultima bucata. Cu toate astea, mama isi mai cumpara, ca tot omul care viziteaza Ikea, diverse gadgeturi pentru bucatareala, mai ales daca sunt mici, dragute, colorate, asa cum era si cutiuta cu saizecisicinci de hartiute pentru copt briose, pe care ea a gasit-o acolo mai demult.

Dupa standardele actuale, mama nu sufera de consumerism cronic, chiar daca se mai trezeste, ce-i drept, rareori, in cate un puseu al acestei insidioase afectiuni. Totusi, urme ale acceselor de mai sus raman ascunse in profunzimile neexplorate sistematic ale rafturilor dulapurilor si debaralelor casei si sunt materializate in, evident, produse din tot felul de categorii, de la agrafe si creme, pana la tricouri, margele si hartiute pentru copt briose. Si atunci cand, intamplator, da nas in nas cu obiectul-simbol al slabiciunii sale temporare, traieste un fel de revelatie, un sentiment de negare, ce o conduce catre a isi demonstra siesi valabilitatea gestului trecut si uitat. Ca atare, mama cauta solutii si retete pentru briose cu ciocolata si le gaseste. Mai mult, aduna ingredientele necesare, le amesteca in cantitati potrivite, asta pentru ca isi aminteste de alt acces al suferintei psihologice moderne, atunci cand ea, mama, sau poate tata, caci acesta nu este ocolit de molima, a achizitionat preventiv un cantar de bucatarie, binenteles, mic, cochet si imaculat. Asadar, mama ajunge in cele din urma sa incarce cu delicatete hartiutele-suport pentru briose, apoi sa le introduca in cuptor, iar in final sa ademeneasca copiii sa incerce un gust nou, nu chiar atat de nou insa.

Copiii si parintii par incantati de rezultatul algoritmului de mai sus si cer, unii, apoi promit, altii, sa repete atat de des acesti pasi, cat le permite bunul lor simt estetic sa o faca.

3 comentarii:

Lada cu minuni spunea...

Ah, deci de la Ikea le-ai cumparat. Daca ai stii cat de pretioase sunt cand le cauti si nu le gasesti sa le cumperi! Las', bine ca erau acolo, undeva :) Si cantarul e bun la casa omului, noi l-am folosit la cantarirea fainurilor pt masina de paine!
Eu n-am avut putere de briose si am facut o prajiturica similara (apropos, daca te feresti de cacao, exista pudra de roscove care o imita cu succes - iertare, ca ma bag sa dau sfaturi cand nu sunt cerute)!

MihaelaMaria spunea...

multumesc, aurelia, sa stii ca l am rugat pe catalin sa ia pudra de roscove, insa n a gasit, asa ca am facut tot cu cacao, dar cum spui si tu intentionez sa fac pe viitor fara cacao.

azi i am aratat lui felix ce desene minunate face flavia, caci si lui ii place sa deseneze, dar s a imbufnat si a zis ca el deseneaza si mai frumos:)) dar, sincer, flavia chiar e f talentata la desen, cred eu. va pup!

Anonim spunea...

Big smile.