duminică, 30 octombrie 2011

La cinema în cinci

Ora 15:40, sâmbătă dupăamiază. Se naște spontan, fără dureri, o idee. Haideți la film, trupă! Și-așa trebuie să îl luăm pe Horica de la petrecerea din mall, uite, la cinci și un sfert începe filmul, îl luăm și intrăm la cinema. Cum vi se pare micuța? Hmmmm, tati strâmbă ușor din nas, categoric ideea nu îi seamănă lui, dar are cap și are membre, chiar și cinci degețele numără dintr-o suflare, în plus, încape binișor în spațiul nostru temporal, vă reamintesc, e sâmbătă dupăamiază doar. Apoi, Horica ne-a anunțat printr-un mesaj că la cinci jumătate cheful petrecăreților se pierde. Numai bine!

Ora 15:48, tati e aproape convins. Felix e pe modul 'repeta' și o ține una și bună, hai la Johnny English, hai la Johnny English. Kiti râde cu gura până la urechi, nu că Johnny English neapărat, dar că se conturează o ieșire, iar ieșirile? Ooo, ieșirile sunt prilej de desfătare.

Ora 15:57, copiii sunt îmbrăcați, la ieșire. Felix e deosebit de încântat că plecăm la cinematograf, e și mai fericit că Johnny English e spion și folosește bombe și este cel puțin la fel de bucuros pentru că poartă maieu de la Horia, chiloți de la Horia, tricou de la Horia, pantaloni și pantofi de la Horia. Kiti, cu codițe și rochite, zâmbește regește și își așteaptă sclavul să o încalțe. Tati este gata încă de ceva vreme, ne așteaptă în mașină, iar eu, în fustă, bluză și mărgele, trag în picioare o pereche de cizme îngropate în straturi străvechi de praf de nepurtare, cizme cu niște tocuri de mall, hihihi, ce mă ridică în propriii mei ochi destul de mult încât aceștia să mă perceapă cam ciudat. Cizmele nu-mi sunt mici, însă pielea lor se mulează perfect pe picioare și glezne, încorsetându-le în incomoda poziție 'pe varfuri' și dându-mi senzația stranie de încătușare.

Ora 17:20, suntem așezați strategic, pe rândul șapte, primele cinci locuri din margine. Kiti, eu, Felix, Horica, tati. Începe filmul. Începem să râdem. Kiti râde câteodată în contratimp, nu e însă complet deplasată, în definitiv, aproape orice prim-plan cu Rowan Atkinson te poate distra. Felix râde și el, cărui copil nu-i plac maimuțărelile?

Ora 20:00, acasă. Veseli, râdem încă, reamintindu-ne cu copiii faze din film. A fost o seară frumoasă și, mai ales, veselă!

Niciun comentariu: