duminică, 4 septembrie 2011

La film. Ca băieţii.

 M-am scormonit de mărunţiş prin buzunarele genţii, am strâns generos vreo 13-14 lei pe care i-am dat lui Horica, înainte să intre la film, ca să îşi cinstească fratele şi vărul cu floricele de porumb şi câte un suc. Evident, aşa ar fi trebuit să-mi fie, nu i-au ajuns decât pentru o pungă mică de floricele, i-ar fi fost suficienţi şi pentru o pungă medie, însă, cu gândul la alte 'bunatati' interzise, posibil de achiziţionat de restul de bani, Horia a rămas pentru cantitatea cea mai mică de popcorn. 'Cat costă o pungă mică de popcorn', l-a întrebat pe băiatul din spatele vitrinei cu floricele săritoare, 'costă 12 lei o pungă medie', a primit răspuns. 'Eu vreau una mică, cât costă?', insistă ochelarica, 'costă 7 lei, deci vrei una medie', e şmecher băiatul-vânzător. 'Nu, am spus MICĂ!', ştie Horica ce ştie şi, dacă ştie, o ţine morţiş pe-a lui. Vânzătorul cedează insistentului cu bancnote între degete şi renunţă la clişeele lui de om de vânzări, schimbând cei 7 lei ai lui Horica cu o pungă mică de floricele de porumb. Mai sunt vreo cinci minute până la film, oare ce mai poate el, Horica, să cumpere de pe rafturile mândre şi colorate ale băiatului de mai sus. Cunosc senzaţia copilului meu, am trăit-o din când în când şi eu, copil fiind şi, poate, chiar mai mare, aceea care te îndeamnă să schimbi pe orice-ar fi bănuţii din buzunar, numai să-i schimbi pe toţi, până la ultimul bănuţ. Ca atare, băiatului i se lipesc ochii de o pungă de M&Ms, îi sclipesc deja numai la gândul că va fi unicul stăpân şi distribuitor după placul său bun de bombonele M&M, şi întreabă iar 'cât costă celebrele bomboane de ciocolată colorata'. Răspunsul vine prompt, vânzătorul este şi un 'fin' psiholog, 'n-ai tu bani pentru M&Ms!'. Horica primeşte răspunsul stoic, îl resimte ca pe un pumn în gură, se retrage resemnat. Apoi, de la câţiva metri depărtare, cu ciudă pe băiatul cel obraznic, caută o soluţie să afle marele secret al micii pungi de promisiuni uriaşe de deliciu gustativ. Găseşte soluţia repede şi anume în perseverenţă. Hotărât, se îndreaptă iarăşi spre intermediarul către visul savuros şi, ca şi cum nu ar fi întrebat niciodată, darămite acum două trei minute, zice candid: 'cât costă punga de M&Ms?'. Cred că băiatul este surprins de insistenţa lui Horica şi, ca de multe ori când surprinzi pe cineva, răspunsul vine prompt, sincer şi la fel de candid ca întrebarea: douazecisinustiucati lei. 'Aha, am vrut să stiu', întoarce Horica spatele în retragere, îşi ia frăţiorul, vărul şi punga mică de popcorn şi intră în sala de cinema. 
 
  
 
 I-am avertizat, mai ales pe cei doi mai mici, că la cinematograf e sunetul foarte puternic, să nu se sperie, mi-au promis, nu ne speriem. Ei bine, pe unul l-a apucat repede plânsul de frică, iar pe celălalt, al meu acuma, un pic mai mare, nu l-a cuprins frica, ci, un pic după jumătatea filmului, s-a trezit în toiul acţiunii mult aşteptate a maşinilor vorbitoare cu ochi că 'mi-e dor de mama'. Hodoronc-tronc. L-am recuperat mulţumit de revedere de la intrarea în sală de la Horica, uşor nemulţumit la rândul lui de întreruperea scurtă.

2 comentarii:

g.cojocaru spunea...

:) inca doua filme vizionate si face bani si de M&M'sruri :D

MihaelaMaria spunea...

sau daca tot insista sa si ia, mai bine are o punguta de la supermarket ascunsa in buzunar:)