Ne-am zâmbit şi ne-am frecat nasurile unul de celălalt. Bună dimineaţa!

 Au înflorit macii! Horica a presărat seminţe de mac prin curte, vom avea o curte plină de maci, ceea ce ne va da o permanentă stare de beatitudine în mai şi iunie. A trecut ceva vreme de când Horica a împrăştiat seminţele uleioase prin curte, acum e la lac cu prietenul cu care de aseară şi până azi-noapte au construit pentru un concurs de fizică un dispozitiv prin care demonstrează existenţa forţei electromagnetice. E dimineaţă, dar încă nu au demonstrat. Şi alt timp de altă măsură s-a mai scurs de când au plecat amândoi la lac, acum au revenit acasă cu un crap gras şi arătos în mâini şi nişte feţe pline de bucurie pentru captura neaşteptată realizată cu un fir de nylon pus preventiv în buzunar şi o râmă aventurieră întâlnită în cale, au revenit pentru celebra fotografie a pescarului victorios cu prada în mâna norocoasă şi au fugit înapoi, la lac, ca să elibereze peştele pentru oare a câta lui nouă şansă.
 
 Mai de curând, îl întreb dimineaţa pe Felix ce a visat şi, pentru a nu ştiu câta oară, îmi răspunde: că te pupam. Şi eu am visat ceva la fel de concret şi anume nişte fotografii, de data asta abstracte, rupte în zeci de bucăţele gata să le recompun. Pe care le-am tot recompus până când, până când cineva mi-a şoptit la ureche 'mami, te iubesc',apoi am deschis ochii şi nu mi-am mai luat telefonul ca să văd ce oră este, ştiam că este şase fix, doar mi-a spus cât se poate de clar, deşi şoptit că mă iubeşte. I-am răspuns că şi eu îl iubesc, ăsta e secretul nostru, ne-am zâmbit şi ne-am frecat nasurile unul de altul în ritm molcom de sforăieli, fond sonor asigurat de Kiti, cuceritoare absolută a locului meu din pat. Am continuat să ne şoptim tandru unul altuia, el, că de ce are nume de om când el este pisică, eu, că recunosc, este greşeala noastră, a părinţilor, greşeală stupidă de altfel să credem că numai înfăţişarea umană poate da identitate de om, mai ales că aveam anterior naşterii lui experienţă de părinţi, din nou el, lasă, zicem că Felix e nume de pisică, eu, păi, de fapt, chiar poate fi, apoi din nou zâmbete lungi plus frecări uşoare de năsucuri sau nasuri şi...tot aşa până la şase patruzecisicinci când ţârrrrrr, sună alarma, hrrrrr, sforăie mai abitir Kiti deranjată de alarmă şi se trezeşte şi ea privindu-ne suspect, ce-aţi pus voi doi la cale, parcă zicând.
 
 Au înflorit şi trandafirii, unii dintre ei, a înflorit şi Kiti în rochiţa albă, înfoiată, e soare şi cald, îmi dă un feeling bun, mă simt chiar mai slabă decât sunt aşa că îmbrac rochia mea cu lungime deasupra genunchilor şi plec sărind printre macii şi trandafirii înfloriţi. Nu sar neapărat de bucurie, sunt forţată să o fac pentru că se pavează aleea din faţa uşii noastre.