Cum am combătut o febră cu o pereche de tenişi şi alte minunătii din aventurile lui Spotu-dinozaur

 Bate un vânt de vacanţă. E dulce, promiţător de zile calme de odihnă şi lejeritate, are totodată din tristeţea oricărui final, acum a sfârşitului, vesel şi lipsit de grijile tezelor şi examinărilor, de an şcolar. Sentimentul nu e explicit, cel puţin nu pentru Horica, dar e acolo şi e ambiguu. E ca o febră musculară a membrelor inferioare. O moleşeală dulceagă ce te face chiar să râzi îţi opreşte picioarele de la orice activitate fizică promiţându-ţi o vacanţă scurtă de totală relaxare, dar şi o durere stranie pe care o resimţi la fiecare scurtă mobilizare, absolut necesară pentru propria-i anulare. Eşti supărat, eşti trist, eşti îndrăgostit, te doare ceva? Şi tot atâtea răspunsuri de nu, nu, nu, nu şi nu, plus un dar am, aşa, o stare... Perfect, atunci ia de la mine un paracetamol şi o să vezi că te vei simţi mai bine. Şi i l-am dat sub formă de tenişi Converse negri, deşi am încercat să-l motivez iniţial cu un Nurofen, adică o pereche de tenişi Diesel, că prea multă lume abuzează zilele astea de paracetamol. M-a refuzat, a preferat să rămână pe paracetamol, am acceptat uşor, în definitiv la vârsta lui nu e rău să joace şi în echipă câteodată. Şi s-a înveselit.

 
 Ce poate fi mai rău decât o bombă? O bombă atomică! Ce poate fi mai rău decât o bombă atomică? Mai mult bombe atomice! Dar decât mai multe bombe atomice? Mai multe bombe atomice otrăvite! Dar să nu glumim cu aşa ceva, de fapt nici Felix nu glumeşte când ne povesteşte faptele războinice ale imaginarului său prieten, deja cunoscutul Spotu-dinozaur care este mereu în defensivă, dar ce defensivă! Am aflat că surioara lui Spotu-dinozaur, aşa-numita Kiti-dinozaura sau fetiţa lui Spot, a învăţat între timp să vorbească, deci este într-un stadiu evolutiv al limbajului mai avansat decât a noastră Kiti, dar acest amănunt nu mă miră chiar deloc întrucât faimosul, perfectul Spotu-dinozaur este întruchiparea a tot ceea ce ai vrea să fii în cele mai frumoase vise ale tale, iar calităţile remarcabile pe care le posedă acest dinozaur în vârstă de patru ani jumate, născut în acelaşi an, aceeaşi zi, aceeaşi oră cu Felix, însă la un spital de dinozauri cu doctori dinozauri, aflat în Italia-dinozauria, sunt motiv de gelozie pentru fratele uman al lui Felix şi alt motiv de indiferenţă pentru surioara de acelaşi tip a lui. Şi tind să îi înţeleg sentimentele negative de gelozie lui Horica deoarece dacă acesta din urmă cântă frumos un cântec la chitara lui electrică, atunci Spotu-dinozaur o cântă de zece ori mai frumos la chitara lui infinit mai specială, sau dacă Horica a descoperit într-o tabără de paleontologie o fosilă de nu-ştiu-ce-insectă, atunci Spotu-dinozaur a descoperit fosila mai valoroasă a mamei acelei nu-ştiu-carei-insecte a lui Horica şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, nimeni nu are nici cea mai mică şansă să se pună cu mister perfect, alias Spotu-dinozaur, cum care dinozaur, ăla care dacă vrea, vine în cinci minute din America de Nord în America de Sud învârtindu-se în cap. Şi încă multe altele.