Aerosoli cu picătura şi soli de primăvară prin aer

Cu masca aparatului de aerosoli pregătită să arunce particulele minuscule de soluţie salină în calea respiratorie a lui Kiti, tati o pândeşte pe fetiţa lui, speriată uşor nu atât de zgomotul aparatului cât de ploaia fină şi inofensivă lansată spre faţa ei destul de trasă după o săptămână cu febrilitate, tuse şi nas curgător. Ascultătoare şi cuminte cum este, Kiti vine cu tot corpul înspre mască însă odată ce îşi simte nasul şi gura circumscrise de plasticul transparent emite cu o intonaţie clară şi la un volum neobişnuit sunetul "u". Apoi se retrage speriată din 'capcana'. Este foarte amuzantă, noi râdem de ea şi, ca într-o spirală, râsul se amplifică şi o cuprinde chiar pe Kiti însăşi, care la rândul ei se lasă îmbogăţită de moment şi multiplică sursa bucuriei generale repetând iar şi iar figura. Totuşi curăţarea traseului aerului de respirat rămâne scopul principal al acţiunii noastre de aceea este nevoie să găsim o modalitate prin care să o determinăm pe Kiti să accepte mai mult decât una-două secunde masca binefăcătoare. Căutările de orice fel aduc descoperiri şi soluţii. În cazul de faţă ideea găsită a fost de a număra rar, la început doar până la trei, mai târziu chiar până la zece, timp cât Kiti să-şi ţină nasul în bătaia stropilor salini. A funcţionat pentru că a număra este o activitate familiară lui Kiti şi în plus este o activitate uşor predictibilă având un start, un parcurs şi un final evidente, deci orice ar face Kiti, atâta timp cât numărăm ştie că se termină în curând. Ura!
 
 
 
 Şi tot după o săptămână aproape întreagă acasă stă şi Horica şi îşi aduce la zi lecţiile. La limba română bunica îl ajută şi cu câte un test săptămânal iar în cel de azi i-a cerut, printre altele, să facă şi o scurtă compunere despre sosirea primăverii în care să folosească adjective diverse. Cu un tip aparte de originalitate, compunerile lui Horica par sosite, precum primăvara noastră cu zăpadă, de pe Marte sau alt spaţiu extraterestru. În plus, fără să ţină cont neapărat de tema aleasă, Horica ajunge cumva în compunerea sa să descrie una sau mai multe imagini cât se poate de concrete din viaţa animalelor. Cam astfel arătând compunerea realizată, bunica l-a rugat să o refacă arătându-i şi nişte modalităţi ce îl vor ajuta să fie mai sensibil în descrierile sale. Horica a primit deschis provocarea şi cu foaia în mână s-a retras la masa din sufragerie cu vedere generoasă către întinderea câmpului numai bună pentru stimularea sensibilităţii creatoare. De data asta compunerea s- a colorat cu epitete, chiar metafore, "mireasmă îmbietoare", "nuanţa fantastică", "miei zburdalnici", "iarbă zemoasă". Compunerea despre primăvară începea promiţător cu flori, pomi înfloriţi, iarbă, miei. Din păcate odată cu mieii şi-a mai făcut apariţia în scenă şi un lup înfometat şi de aici încolo, stai să vezi prăpăd! Amplificat şi de şorecarul care dă iama "cu ciocul fioros" şi cu cruzime în stolul de porumbei veseli de venirea primăverii. Rezultatul? Încă o încercare, a treia, rezervată pentru deseară, după somnul liniştitor de prânz. Acuma, ce să zic, nu sunt foarte optimistă mai ales că de dimineaţă, pe când Horia făcea primele compuneri, strălucea un soare primăvăratic pe cer, numai bun de visare şi de adus ode în scris primăverii iar acum cerul arată de parcă e iarăşi încărcat de zăpadă. Vom vedea:).