sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Anunt important

O clipă mi-a scăpat din ochi şi a sărit ca o felină înfigându-şi 'ghearele' în biscuitele băieţelului de doi ani, o treime pe înălţime să fi fost din Kiti, domnişoară aparent, fetiţă mică prin acest comportament, biscuite pe care l-a introdus instantaneu aproape în guriţa ei care zâmbea extrem de încântată de gust dar şi de ghiduşia comisă. Doar o clipă n-o urmărisem aşa că în clipa imediat următoare îmi şi ceream scuze bunicului băieţelului prădat mişeleşte care nici măcar nu observase faza şi mă chestiona surprins şi dezaprobator 'cine-i fata aia?'. E fata mea, scuze încă o dată către bătrânel ca peste un sfert de oră să-l aud, pe acelaşi teren de joacă, strigându-i piciului al cărui însoţitor era 'Andrei, ia-i mingea fetei că şi ea ţi-a luat biscuitele!'. Au plecat mai apoi bunicul şi victima lui Kiti, după alt sfert de oră de bătut mingea, poate echivalentul în timp a biscuitelui prădat.

Oricum, comportamentul ăsta de a fura bucăţele de mâncare de oriunde, neincurajat, de fapt mai mult decât atât, de către noi, este atât de puternic, atât de greu de zdruncinat încât nu avem încotro, trebuie să fim vigilenţi cu Kiti în preajma diverselor snackuri. Pot să îmi imaginez cât de surprins trebuie să fii ca brusc, de nicăieri, în timp ce îţi savurezi gustarea, gândindu-te de obicei la altceva, să îţi sară în snackul tău două degete făcute pensă, aduse de o mână dintr-un braţ al unei domnişoare drăguţe, bine îmbrăcată şi chiar naiv-surâzătoare. Îmi pare rău să sperii astfel pe cineva şi ştiu că acea persoană are tot dreptul să se supere măcar puţin dar trebuie să spun aici, acum: atenţie, se plimbă liberă, deşi însoţită, o domnişorică slobodă la degeţele, fără inhibiţii şi cu o foame şi un drag mare de tot de bucăţele de diverse gustări care atacă fulgerător şi nepreferenţial când ţi-e pofta mai mare şi mai aproape de a fi satisfăcută, fără milă dar mai ales fără comprehensiune a convenţiilor sociale care înfierează aceste gesturi. Că, poate nu strică uneori să ştii la ce să te aştepţi.

Inchei cu ha, ha, ha, ca nu cumva sa se creada altceva:).

4 comentarii:

Zumzi spunea...

Si eu pot sa spun ha-ha-ha!!!
Si eu sunt o pofticioasa:)) mai ales cand e vorba de biscuiti!!! :)
Rautacioasa atitudinea bunicului...dar comuna prin parcuri in Romania :)!!!

MihaelaMaria spunea...

pt kiti biscuitii sunt maximul de savoare:) cand locuiam in slovenia , ce i drept, aveam si eu o marca de biscuiti de care eram nedespartita:)
bunicul era cam...mercantil si infantil, ca sa rimeze:)

Zumzi spunea...

Draga de ea, zambesc cu drag cand mi-o imaginez vanand biscuiti!!!!
Favoritii mei sunt cei de la Ikea cu zmeura:)) si cei jumate bicuiti si jumate ciocolata ( le petit ecolier)!!!! Si ma trezesc "furand" de la David :)

MihaelaMaria spunea...

pt gustul meu, sa nu fie f dulci :)))