vineri, 1 octombrie 2010

Liniste

Nu mi-e frică de viruşii paragripali ai copiilor. Nici lor de mine. Sper într-o remiză cu două-trei comprimate de paracetamol şi nişte vitamina C. Aseară se părea că remizez şi cu problema de geometrie plană primită în dar de la nepoata mea de dimineaţă după ce părinţii ei s-au încurcat în unghiuri şi, mai ales, unghiulete. Acum însă am învins-o frumos şi bucuria de a o rezolva mi-a ridicat nivelul de energie cât să pun vasele la spălat şi deasemenea şapte kile de haine în maşina de spălat. Ca să vezi, dacă mai era nevoie, cât de puternic poate fi capul (nu doar al meu ci şi al vostru) dacă se străduieşte.

E octombrie, obosisem de atâta septembrie chiar dacă e printre lunile mele favorite. Obosise şi Horica aşa că întâi i-a dat aripi pe terenul de tenis. S-a simţit atât de energetic încât a 'pus vina' pe racheta împrumutată. L-am asigurat că oricât de mult i-ar plăcea racheta de azi nu ea este cea care l-a făcut să joace fără greşeală. În schimb, faptul că s-a bucurat de ea i-a dat entuziasmul. Tot mintea zice şi în sport.

Felix visează la vapoare de cinci metri din lego mic. Kiti chiar a petrecut azi o după-amiază frumosa într-unul. Nu ştiu câţi metri avea, se poate măsura, e vaporul de la MacDonaldul din Buzesti. La ziua unei colege împreună cu Alina s-au distrat mâncând (da, Kiti se distrează mâncând mackakaurile), s-au pictat pe feţe, mâini, au dansat, au băut şampanie. Nu ştiu ce şampanie era că atunci când am trecut pe acolo, Alina şi Kiti râdeau în hohote şi abia de am putut vorbi cu ele. Apoi, pe drumul spre logopedie Alina i-a prezentat un coleg cu care s-a întâlnit pe stradă şi Kiti s-a ridicat pe vârfuri să îl îmbrăţişeze. Deseori e surprinzătoare!

'Uite-o pe Iustina pe geam' a remarcat-o Felix pe sărbătorită, colega lui Kiti. 'De ce e ziua ei', m-a întrebat el pornind asaltul cu 'de ce'. Pentru că s-a născut într-o zi ca asta acum câţiva ani, ştii, şi tu ai o zi de naştere. 'Da, dar ştii că Spotu-dinozaur şi Spot căţelul au aceeaşi zi de naştere!' s-a gândit, de fapt nici nu s-a gândit Felix să zică. I-am dansat pe melodie, da?, şi am venit să completez cum că ştii doar că şi tu şi cu Horica v-aţi născut aproape în aceeaşi zi, tu, într-o zi şi Horica, a doua zi. Felix, auzind asta, s-a deschis ca o floare şi mi-a spus cât de cald poate el: 'mersi!'. La o astfel de reacţie m-am simţit mândră că i-am născut la o zi diferenţă. Mă rog, bucuroasă.

Acum o mare parte dintre noi doarme, Felix n-a lăsat nici sub duş hârtiuţa cu flower power primită de la Horica aşa că o ţine împăturită între degete şi în somn, Kiti doarme şi ea, a obosit de atâta ping pong jucat cu mine, eu o înveleam, ea se dezvelea şi iar şi iar. Horica urmăreşte interesat nişte tehnici de supravieţuire la televizor, i-am sugerat să înceapă înainte cu nişte tehnici de apărare de câinii din jurul casei iar eu scriu aici, păi nu?, până aterizează avionul cu tati când dau o fugă să îl iau de la aeroport.

2 comentarii:

alina spunea...

mi-a placut ca ti-a multumit. trebuie sa fie, totusi, un privilegiu. :) al tau, cred, in primul rand. :))

MihaelaMaria spunea...

da, multumeste mereu si pt asta chiar nu merit nici o multumire. dar e simpatic:)