miercuri, 22 septembrie 2010

Şcolăreşti, gradinitaresti, după caz

Iată că, surprinzător, găsim veşti bune la şcoală, la Kiti. Pentru că odată cu noul an şcolar s-a schimbat şi profesoara principală de la clasă iar diriginta clasei, deşi a rămas aceeaşi, nu se mai ocupă decât de problemele de dirigenţie şi de terapiile individuale şi anume, logopedie iar acest fapt îi oferă un spaţiu mai confortabil de acţiune. Noua profesoară este mult mai tolerantă cu Kiti în primul rând datorită faptului că a văzut şi a lucrat în trecut şi cu alţi copii cu autism. Apoi, pentru că nu caută nici o scuză ca să nu mai predea la clasă, din contră, a venit aici ca să stea. Şi când scriu asta îmi dau seama că de fiecare dată când diriginta clasei mi s-a plâns de-alungul anului trecut de Kiti, de fiecare dată a specificat că ea nu este învăţătoare (de parcă respectul primit de la părinţi depinde de diploma de facultate) şi că ea este pregătită să ofere sprijin copiilor individual, în ore de diverse terapii. Şi parcă toată frustrarea asta a dirigintei s-a revărsat în capul lui Kiti şi al nostru, cei din jurul ei. Şi parcă, iar, nu copiii sunt cei pe care vrem să îi educăm într-un mediu cât mai prietenos şi armonios ci profesorii sunt cei pe care vrem să îi menajăm şi să îi scutim de 'probleme'. Dar a trecut furtuna, sperăm, şi acum percepem mediul şcolar al lui Kiti mai detensionat. Echilibrul parcă nu mai stă atârnat într-un fir de aţă.

Felix a uitat astăzi să plângă la grădiniţă. Nici măcar nu s-a smiorcăit. Medicul pediatru care îi vede pe copii de două ori pe săptămână mi-a spus că Felix încă refuză zâmbitor să se lase examinat. Când este rugat să deschidă gura, el spune 'nu' şi zâmbeşte. Atât. Nu plânge, nu fuge, nu dramatizează. Doar zâmbeşte mulţumit, 'nu', un fel de 'nu, mersi'. Ce poate să facă medicul, că doar n-o să-i forţeze guriţa, nu? La şedinţă, părinţii se întrebau şi le întrebau pe educatoare ce fac copiii lor la grădiniţă şi de ce aceştia nu vor să povestească nimic din ce se întâmplă. De fapt, sunt sigură că, la fel ca Felix, ceilalţi copii povestesc de la grădiniţă, îţi trebuie însă atenţie ca să îi asculţi şi ca să le surprinzi momentele când vor să o facă. E destul de nerealist să aştepţi de la copiii de patru ani să răspundă complet şi complex la întrebarea seacă 'ce-ai făcut azi la grădiniţă?' Ei bine, Felix a stors azi portocale şi lămâi la grădiniţă cu un storcător care se învârtea singur atunci când ţineai portocala strâns în mână. Şi sucul lui a ieşit cam acru. Şi n-ai mai adăugat miere? Nu, am pus doar puţină într-un pahar de hârtie mai mărişor, nu în cana lui de plastic pe care scrie Felix. Şi la 'science fun' vulcanul a explodat şi mai tare decât data trecută şi toţi copiii am râs foarte tare. Şi astăzi au venit şi mai puţini copii la grădiniţă decât ieri. Pola nu a venit astăzi. Şi am fost la pescuit. ??? Am pescuit în supă o carne care plutea pe sub supă. Şi nu am mâncat bobiţele alea mici şi verzi. Şi câte şi mai câte.

Şi, ca de obicei, şi despre Horica câte ceva. Cum a fost azi la şcoală? Pentru că e destul de mare ca să poată să îmi răspundă explicit, dacă vrea, la întrebare. Gălăgie, profesorii ţipă prea mult. Mihnea ma chinuie de multe ori pe zi, de exemplu trece pe lângă mine şi îmi trage un şut din senin. Mai că-mi vine să îi sugerez lui Horica să-i tragă inapoi un şut în fund data viitoare, de fapt o şi fac, apoi îmi retrag spusele. Copiii îi spun lui Alex, prietenul meu, 'gay' pentru că e serios, retras şi îmbrăcat mereu în costum. Şi aşa mai departe, the same old story.

5 comentarii:

Mamiţuni spunea...

Am oftat de usurare! E vorba de schimbarea de la scoala lui Kiti :)
Va tin pumnii, sa aveti parte de din ce in ce mai multi oameni rationali & cu bun simt!

alina spunea...

Vesti bune, grozav, la mai mare! Imi pare rau de Horia ca are asa ocazii sa fie testat la intelepciunea lui pozitiva, dar sunt sigura ca va trece peste ele cu succes!
Pupacim.

MihaelaMaria spunea...

mamituni, multumesc, tocmai asta e ideea, sa dam de oameni care sa ne asculte si sa nu se gandeasca doar la ei insisi.

alina, multumesc pt urari! cat despre horica, cred ca e intr un mediu obisnuit de scoala, intotdeauna exista si copii agresivi si bully in clase. ideea ar fi sa nu fie lasati necorectati in ce priveste comportamentele agresive. zic:))

Zumzi spunea...

Ma bucur tare mult pt Kiti!!!!!
Ma sperie experientele lui Horica in scoala...parca vad ca asa o sa fie si David al meu....:)...sper sa poata fi la fel de selfconfident ca baiatul tau!!!!

MihaelaMaria spunea...

multumesc, zumzi, speram sa aiba un an bun la scoala kiti. cat despre experientele din scoala ele sunt destul de neplacute uneori, copiii sunt mai agresivi decat eram noi, cel putin intr o scoala din medias, unde am invatat eu. horica e un copil bun dar deseori ma tem pt el cand il stiu in mediul scolar. din pacate scoala este un loc in care copiii nu invata doar matematica, romana, fizica si altele. dar pana la urma asa a fost mereu, doar ca viata noastra de acum este mult mai plina de tot felul de violente.