La vreo treizeci de metri de mine vuia ca (şi alături de) vântul dupaamiezii cu 'iiiiii'-ul ei interminabil Kiti. Norii s-au ivit pe cer, mi s-au arătat brusc pentru percepţia simţurilor mele adormite şi poate că nici nu mi-aş fi dat seama de noul decor al cerului dacă nu mi-ar fi atras atenţia dialogul a doi adolescenţi ce povesteau pe o bancă lângă mine. Băieţii se întrebau şi încercau să determine provenienţa şi să asocieze acel sunet atât de familiar noua, 'iiiii'-ul eliberator al lui Kiti, cu sonoritatea vreunui fenomen meteorologic. Şi pentru sincera lor nedumerire am hotărât să le dezleg misterul. Horica s-a amuzat împreună cu mine şi a râs cu poftă şi cu acel sentiment de mulţumire pe care îl ai când descoperi o calitate inedită a ceva sau a cuiva drag ţie, 'auzi, Kiti ştie să imite cu autenticitate vântul!'.
De dimineaţă Kiti a văzut piesa Albă ca zăpada la teatrul itinerant Tandarica, un experiment reuşit, cred, acum, pe timpul verii, a teatrului nostru de păpuşi situat în parcul IOR, într-un cort lângă bisericuţa de lemn. Noi, restul, am pornit decişi la Decathlon să cumpărăm o masă de ping-pong pe care să o instalăm în curte şi cu care să ne satisfacem nevoia de mişcare pe timpul vacanţei. Nu am cumpărat-o însă pentru că nu îmi încape în maşină, propunerea vânzătorului de a mi-o lega pe maşină nu m-a mulţumit şi am amânat achiziţia pe sâmbătă. Totuşi băieţii au insistat să anticipeze jocul cu paleta de lemn şi, contra cărţii mele de identitate, am primit două palete şi o minge să ne jucăm puţin la masa magazinului. Horica a recunoscut cu sportivitate (mă rog, asta a venit după lecţia primită la prima răbufnire venită din neputinţa de a-mi returna o minge) supremaţia mamei sale într-o ierarhie de familie. Apoi s-a consolat cu o victorie asupra frăţiorului său mai mic pentru care am reinventat o serie de reguli ale acestui sport, reguli de genul Felix punctează dacă atinge mingea cu paleta sau nu contează de câte ori cade mingea în propriul său teren. Înfrânt cu scorul de 11-4 Felix a ţopăit continuu după mingea de ping-pong aproape la fel de energetic ca vrăbiuţa pe care tot Felix a zărit-o dis de dimineaţă şi despre care m-a întrebat 'de ce sare aşa, are baterie?'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu