Banal-conţinutul genţii mele

Profit de "curiozitatea" Luminitzei să mă uit mai cu atenţie în geanta pe care o port după mine de vreo 2 luni încoace ca să elimin totuşi din foile ce s-au strâns de când cu mutarea noastră şi cu noile achiziţii felurite.
După cum se vede dar nu se înţelege din poză, port cu mine neapărat portofelul cu acte şi bani, un carneţel pentru notiţe diverse, de la întâlniri, liste cu ce am de făcut, tabeluri cu lecţiile lui Kiti şi orele de tenis ale lui Horica şi până la dimensiuni de geamuri, pereţi sau uşi. Dacă e un carneţel trebuie să existe şi un pix. Din geantă în geantă mut de fiecare dată şi ştampila asociaţiei înfiinţată pentru Kiti deoarece se întâmplă cel puţin lunar să am nevoie de ea la bancă şi ca atare, fiind destul de rar utilizată, m-am învăţat să o ţin la îndemână ca să n-o uit. Mai am şerveţele umede, uscate, plasturi, gel dezinfectant, strugurel pentru buze uscate, o grămadă de monede.

Foarte important, să nu uit să le pun în loc sigur, am de azi în geantă trei bilete la Jean-Luc Ponty, I can't wait 11 martie, pentru Horica, tati şi cu mine. Mai plimb inutil cu mine o serie de facturi pentru chestii de casă comandate şi în aşteptare ca să nu le rătăcesc. Văd pe-acolo şi nişte căşti de telefon, m-am gândit să le folosesc în maşină însă sunt nişte porcării, n-aud nimic cu ele, o să le elimin privilegiul de a ocupa un loc întunecat în geanta mea. Deasemenea văd o cutiuţă cu un lănţişor de aur, cutiuţă găsită de mama prin "casa veche" în zilele împachetărilor. Şi ea va ieşi, de fapt va rămâne afară. Mai am şi o cremă de mâini mititică pentru că uneori am mâinile într-atât de uscate încât orice uşoară atingere a lor cu altceva decât aerul îmi provoacă senzaţia de mâini de carton.

Cheile casei au şi ele loc în geanta mea atunci când nu sunt acasă iar telefonul sau cheile maşinii stau mai degrabă în câte un buzunar al hainei pe care o îmbrac.

Îmi plac tot felul de modele de genţi, acestea reprezintă pentru mine accesoriile preferate în sensul că aş cumpăra oricând o geantă în locul unei eşarfe sau curele să zicem. Cu toate astea, faptul că plimb aceeaşi geantă cu mine de 2-3 luni trădează latura mea conservatoare-fixistă. Dacă vine primăvara e posibil şi probabil să scap temporar de acest fix. Sărbători ca 8 martie, onomastice şi altele sunt binevenite în acest sens.

Eu am onorat leapşa primită, nu ştiu dacă la fel a făcut şi conţinutul genţii mele. Simt că nu pe deplin, parcă i-ar lipsi ceva. Genţii, binenteles. Sau mie?