Ce frumos e la noi!

E frumos acasă la noi! E frumos şi ne simţim bine împreună. Tot ne auzi încă minunându-ne: ce extraordinar este la noi! Ieri dupăamiază când tati a intrat pe uşă, ne-a trimis repede la geam să ne spulbere ultimele urme de îndoială că ne-am mutat la ţară, în câmp. Oricum, era prea târziu, Horica luase deja în obiectivul noului său Nikon oile care păşteau pe lângă gardul nostru. Vreau şi eu o oaie, a exclamat Horica pe a cărui listă de animale oaia trecuse după câine, porumbei, pisică, iguană, broască ţestoasă. Sau două că, nu?, viau şi eu o oaie, a zis şi Felix.

E atât de mult soare în casa noastră! De jur împrejur! La micul dejun, mai bogat şi mai tihnit, aşa, ca de sfârşit de săptămână, Kiti, după ce şi-a golit farfuria, a înhăţat, ca o felină dealtfel, printr-o mişcare atât de iute încât nici săgeata pornită din arc n-ar întrece-o o bucată de corn din farfuria lui tati de vizavi (căci acum vizavi la noua masă de bucătărie are sens), bucată pe care a început să o mănânce cu repeziciune. Totuşi cu fiecare îndemn de a da cornul înapoi, Kiti, fetiţă corectă şi ascultătoare esenţial, a încetinit ritmul devorator, ba chiar a răspuns pozitiv cererii noastre şi i-a întins tatălui restul de corn. Dar esenţa ei de cumsecădenie s-a diluat brutal de atâta lăcomie zădărnicindu-i intenţia de înapoiere, pentru că Kiti a reanalizat într-o fracţiune de secundă situaţia şi a decis: mănânc bucata. Dezamăgiţi pentru o clipă, am aşteptat-o pe următoarea şi am izbucnit în râs. Împreună cu Kiti care şi-a apreciat isprava.

Simt că de când ne-am mutat acasă, zona din creier în care-mi ţin amintirile frumoşilor ani petrecuţi în Slovenia s-a încins şi îmi scurt-circuiteaza memoria de scurtă durată. Altfel nu-mi explic de ce înainte de a-i suna pe părinţii mei mă gândesc oare ce oră e la ei. Horica îmbină utilul cu plăcutul. E al treilea sms pe care îl primesc de la el pe ziua de azi, un sms trimis de pe noul său telefon primit de la tati ca efect al propunerii neavantajoasa pentru tati de schimb de telefoane, un sms lung, introspectiv analitic în care îmi povesteşte necesar motivul pentru care a obţinut doar 9,25 la testul de matematică, aceasta deoarece, crede el, e posibil să sufere de deficit de atenţie, grad mic. Încheie totuşi pe un ton optimist din punctul de vedere al mamei, firesc îngrijorată, şi spune că de fapt nu e vorba de nici un fel de deficit ci doar "am desconsiderat exerciţiul, nu mă suna!". Ca atare, nu îl sun, aştept să ne vedem şi să aflu alte amănunte eventual picante ale testului respectiv.

Se vede atât de mult cer albastru din camera de zi încât bucuria de a-l privi merită împărţită cu cei dragi. Abia îl aştept pe Horica deseară acasă la cele patru probleme zilnice de pregătire pentru olimpiada de matematică. Azi dimineata am demonstrat împreună atât de frumos că 6 la puterea 2007 se poate scrie ca sumă de trei numere naturale consecutive pare!