"Vrăjitoarea sub chipul vânzătoarei de îngheţată îl îndeamnă pe Milton să simtă lumina din interiorul lui..." (citat foarte aproximativ), îi citesc lui Felix din noua lui carte. Întrerup cititul şi îl întreb pe ascultătorul pasionat dacă el poate să-şi simtă lumina din interior. Felix se opreşte, se concentrează, mimica îi arată concentrarea, apoi, după câteva secunde intense, răspunde: "nu simt decât lumina din lampă!"
***
Stăm faţă în faţă, fiecare pe câte un scaun înalt, ca de bar, la bucătărie. Felix şi cu mine. Am păstrat obiceiul de la începuturile diversificării, acela de a îi servi un castron mare de fructe pasate ca o gustare consistentă pe la mijlocul amiezii. Azi amestecătura e rece şi acrişoară. Ca întotdeauna dealtfel. Felix primeşte fără proteste linguriţă după linguriţă. Gustul acrişor de citrice îi provoacă o scuturare rapidă a capului, de aceea zice: "mami, să ştii că mi-a spus capul meu să nu mănânc fructele!" I-am răspuns ascultă-ţi inima, fiule şi am râs. A râs şi el, i-a plăcut că m-a făcut să râd.
4 comentarii:
delicioase dialogurile!
ce noroc cu blogul!cand vor citi mai tarziu minunile tale de copii ce ai scris, vor fi recunoscatori!
da, sper ca citind, sa si reaminteasca cu placere despre copilaria lor. apoi, si cu noi, parintii, la fel. pupici:)
Toate replicile lui Felix pe care le-am "auzit" pana acum vin sigur de la lumina din interior!
ha, ha, e buna:)
Trimiteți un comentariu