vineri, 12 iunie 2009

Unu si cu unu fac doi? Nu intotdeauna!

Nu trebuie să pui capul în pământ, să îţi ia foc capul de la căldura arzătoare a sângelui ce năvăleşte în extremitatea superioară a corpului sau, din contra, să ridici trufaş capul şi cu el odată nasul sus, sus de tot, să ataci din senin aşa cum ai contraataca atunci când nu înţelegi. Când nu înţelegi ai de fapt o şansa fantastică de a descoperi. Când simţi că pământul pe care calci se mişcă, te concentrezi, te aduni şi încerci să-ţi întreci aşteptările redobandindu-ţi echilibrul pierdut. Descoperi că mersul tău se poate armoniza şi pe nisipuri mişcătoare. Înţelegi că sistemul de referinţă se modifică, ai şansa să schimbi perspectiva , să anulezi clişeele după care ai mers până atunci. Şi înveţi că ceea ce până ieri te arunca la pământ, astăzi nu poate decât să te dezechilibreze uşor. Eşti tulburat şi dezorientat în faţa necunoscutului. Dar eşti om şi ai dreptul la demnitatea de a cere ajutor. Ca să înţelegi ce se întâmplă cu tine. Să înţelegi de ce nu mai eşti azi aşa cum ai fost până ieri. Dacă nu o faci, vei adânci tulburarea în care te zbaţi şi pierzi încrederea.

Kiti a terminat grădiniţa. De la toamnă va fi şcolăriţă. Cu buchetul mare de flori în braţe am păşit în grădiniţă pentru ultima zi din etapa preşcolară a lui Kiti. Cu mulţumiri pe lângă buchetul de flori i-am spus la revedere doamnei educatoare. Fără nostalgie, totuşi cu o strângere de inimă, am urat ceea ce se urează în situaţiile astea iar cu speranţă am încercat să descopăr bucuria în ochii educatoarei pentru şansa extraordinară ce i s-a dat prin prezenţa lui Kiti în grupa ei. Nu am găsit-o. Bucuria. Sau recunoaşterea. Am dat însă de resemnare şi neputinţă. E greu şi extenuant să dai. E simplu şi extenuant să ceri.

Suntem excesivi sau deficitari. Suntem dezechilibraţi. Primim necritic şi oferim neempatic. Nu ne plac lecţiile. Nu ne plac profesorii pentru că şi ei, la rândul lor, ne dispreţuiesc (uneori). Suntem mândri şi nearmoniosi. Însă am primit un mare dar. Acela de a putea să descifrăm şi să corectăm încetul cu încetul misterele. Doamne-ajută!

11 comentarii:

Simona spunea...

Felicitari!
Va dorim cat mai putini nori pe orizontul viitorului si cat mai multe usi deshise in fatza, sa nu va mai loviti de opacitatea cu care unii aleg sa trateze tot ce e dincolo de intelegerea lor si presupune un efort de adaptare.
Pupici la Kiti!

MihaelaMaria spunea...

multumim, Simona! transmit chiar acum si pupicii lui Kiti!

Marius Filip spunea...

Felicitări pentru graduare, Kiti & MihaelaMaria!

MihaelaMaria, în ce formă de învăţământ ai înscris-o pe Kiti (dacă ai înscris-o deja)? O şcoală particulară sau în sistemul de stat?

Pe aceeaşi linie a terminării grădiniţei, de câteva zile Adina tot încearcă să obţină fişa lui Emil de la grădi, pentru a-i putea depune cererea de înscriere la şcoală.

Zic de câteva zile pt. că ba fişa medicală nu e gata, ba evaluarea pedagogică nu e gata, ba nu e semnătura de director, şamd.

Până la urmă vor fi toate gata (ultima strigare e că marţi), dar nu-mi iese din minte ideea de birouri, ştampile şi aprobări din schiţele lui Caragiale.

MihaelaMaria spunea...

multumim, Marius! am inscris-o deocamdata la o scoala speciala de stat. va fi intr-o clasa intai formata doar din 4-5 copii si va merge in continuare insotita ceea ce imi da un grad necesar de confort psihic. avem si noi nevoie de diverse foi semnate si parafate, insa pana acum treaba a mers. mai avem inca...succes si voua!

Marius Filip spunea...

Clasă din 4-5 copii şi cu însoţitor?

Mi se pare super, comparat cu ororile despre care am în citit în presă (clase supra-aglomerate, copii cu dizabilităţi diferte băgaţi la grămadă indiferent de specific, personal fără pregătire în domeniul autismului, programă neadecvată, etc. etc. etc). Dar poate o fi fost exagerare gazetăreacă.

Când va începe şcoala, să împărtăşiţi din experienţe; iar noi îi ţinem pumnii de pe acum!

Bănuiesc că veţi continua terapia, nu?

Damian spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
MihaelaMaria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
MihaelaMaria spunea...

sigur ca vom continua terapia, ce, se poate altfel?

Ceska777 spunea...

Felicitari Kitty!
Ma bucur sa aud ca la scoala se anunta vremuri mai bune, educatori mai dedicati; va dorim succes.
La anu pe vremea asta sa te vedem cu coronita!

MihaelaMaria spunea...

Pai, nu stiu cum sunt educatorii de la scoala. sper ca vor fi mai intelegatori! multumesc!

Altheate spunea...

Indiferent cum vor fi invatatorii, Kiti va trebui sa continue terapia acasa, si logopedia.Si sa speram ca va avea invatatori buni si intelegatori, care sa o ajute cat mai mult.
De abia asteptam sa ne povestiti despre cum se va integra si cum se va descurca la scoala.
Pana atunci distractie cat mai multa, merita si Kiti o vacanta.