Unul mare, peste 30 de ani; altul mic, sub 10 ani.
Cel mic-român, cel mare-american.
Aici.
La o pizza, acasă.
Trei modele de pizza. Toate cu boabe de porumb pe ele.
"Nu-mi amintesc să fi mâncat vreodată pizza cu porumb. Sau parcă da. Da, doar în China şi aici, la voi!", marele.
"Mie îmi place porumbul sub formă de mămăligă. Ştii că noi, în România, cultivăm mult porumb?", micul.
"Păi...nu, dar se vede!", evident, marele.
Şi mare şi mic, cu porumb sau fără (e o găinuşă care îl ciuguleşte printre noi), savurează sau nu, pizza. Se dezbat teme ornitologice şi marine. Mare către mic, dar mai ales mic spre mare.
Deodată, brusc:
"Aţi avut mare noroc cu Columb!" e de părere adâncă cel mai mic, românul, către cel mare, de peste ocean. "N-aţi mai fi avut voi nici un Empire State Building, Big Apple! Doar băştinaşii, cu suliţe şi piei de animale şi..."
"...porumb de la voi!"
5 comentarii:
hahahhaa!!! e mai bun decat un banc;)
a fost unul dintre momentele alea cand razi bine cu copiii! bine-ai venit pe la mine, Ioana!
vine v-am gasit. sa stii ca vin des, chiar daca nu las urme;) ma bucur si ma incarc de frumusetea, taria, optimismul, verticalitatea si... normalitatea voastra - atat de rare zilele astea!
Numai ca porumbul e de la ei. Mare noroc am avut si noi cu Columb...altfel, de unde rosii, cartofi...tocanita?:)
:)))
Trimiteți un comentariu