La noi acasa cel putin in camera de zi este mereu ordine. In locurile unde ne ducem, daca nu este ordine va fi incurand pentru ca Kiti va avea grija de asta.
. Kiti nu suporta sa vada niciun lucru nelalocul lui. Asa ca, cu indiferenta fata de obiectul pe care-l ia in mana dar cu o puternica determinare de a-l trimite din raza ei vizuala, il apuca, il priveste pentru o fractiune de secunda, parca cu teama de a nu fi surprinsa asupra faptului, il "ameteste" cu o miscare rapida, scurta si sigura din incheietura mainii, ca apoi, dupa ce "anestezia" e completa si profunda, sa il arunce, deseori fara macar sa priveasca spre destinatie, intr-un loc retras, care se afla intotdeauna in spatele unui "obstacol". Deaceea in toate locurile in care K isi petrece cate o bucata de vreme gasim depozite de obiecte, adevarate "kituri de supravietuire", cum glumim pe seama lor. Partea rea a acestei stereotipii este ,evident, faptul ca de cele mai multe ori nu gasim la locurile lor lucrurile de care avem nevoie (uneori urgenta). Dar, ha, ha, exista si "the bright side". Nu isi gaseste cineva ochelarii? Ia vezi dupa televizor! Ti-ai pierdut cheile de la masina? Nu intra in panica, K a fost prevazatoare si le-a "depus" in spatele calculatorului. Azi jucam tenis dar suntem cam epuizati sa alergam la fileu dupa mingile oprite acolo? Nici o problema, pentru ca K le arunca intotdeauna de partea cealalta a fileului, doar ideea este ca obiectele in discutie, deci mingile in cazul nostru, sa treaca de un obstacol. Iar fileul este un obstacol, mai ales la tenis, nu-i asa?
Declansarea acestui "obicei" a fost provocata de senzatiile date de lucruri prea multe si dezordine. Insa cu practicarea repetata a acestui gest (de a arunca obiecte in locuri ascunse) aruncatul in sine a capatat valoare de autostimulare. Astfel ca, mai nou, Kiti arunca obiectele cu placere. Ceea ce nu este amuzant decat poate pentru fratiorul cel mic care o imita cu mandrie. Chiar daca uneori chiar el este tinta lui Kiti.
Din pacate ne aflam intr-o noua situatie de tranzitie in ceea ce priveste echipa de terapeuti a lui Kiti.Fete care pleaca, fete care vin si pleaca, fete care vin sa stea...Echipa noastra este acum fragila, se tine doar intr-un fir de ata, iar astea sunt momentele cand Kiti isi exerseaza vechile si noile autostimulari din plin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu