Ie și pălărie

Dac-ar fi să fiu o piesă vestimentară, aș fi două, o ie și-o pălărie, nu pentru că acestea ar putea fi la modă, ci pentru că sunt. Hi, hi, glumesc, desigur. Aceasta este o destăinuire a îngâmfării mele, într-o zi în care nu port ie, nici pălărie.
 
Ieri am plâns. Plânsul meu a venit din neîmpăcarea cu otrăvirea terapeutică a corpului și din amărăciunea de a fi nevoită să semnez pentru asta. Sunt uneori excesiv de impresionabilă, din cauza asta și râd foarte ușor. Cred că mi se potrivesc iile și pălăriile.
 
Un fazan se plimbă țanțoș pe stradă, pe la nasurile lucioase ale câinilor. Curios, se sperie de mine, căci și 'nasul' aparatului meu de fotografiat lucește. E adorabil felul în care își ia zborul, greoi, precum un Airbus la decolare, apoi cum zboară, bătând neastâmpărat din aripi un timp scurt până la destinație, de parc-ar fi proiectilul agitat al unui tun. Regăsesc imediat alte motive de impresionare a ochiului și a obiectivului aparatului meu de fotografiat. Le declar motivele decorative ale unor ii imaginare. Din temei geometric, și ale unor pălării asemenea.