vineri, 27 iunie 2014

Stare de fapt

După trei ore consecutive de bazin, 'inotate' în liniște, ba chiar în extaz ieri, râzi, mamă, râzi, cum am înțeles de la fetele care au însoțit-o pe Kiti, pot să mă calmez, nu este vorba despre o coincidență. Așa cum se așază lucrurile în viață ei (și a noastră), cu cât se întâmplă mai des să se găsească în fața unei provocări, cu atât o face mai ușor. Dată fiind rezistența pe care a tot opus-o, plângând ore întregi în apă, insistența noastră de a o duce la înot este și mai lăudabilă. Nu înțeleg această reușită ca pe o garanție a permanenței fericirii copilei, însă o prețuiesc pentru speranța pe care ne-o dă, speranță că lucrurile se pot schimba în bine. Ăsta nu este un fapt subînțeles, nu.
 
Profesorul ne spune, veniți la șase jumătate, iar Horia și cu mine întrebăm deodată, el-șase jumătate dimineața?, eu-șase jumătate seara? Ne privim imediat în ochi și izbucnim în râs, fiecare dintre întrebările noastre este superfluă, în plus, mai spune ceva despre noi în afară că vorbim mai curând decât gândim (uneori, desigur), spune despre mine și exactitatea pe care o pretind comunicării dintre noi și spune despre Horia și nonconformismul și aerul său distrat. Imediat ce pornim a râde, pornim și spre casă, evident, fără să ne intereseze vreun eventual răspuns la întrebările noastre.
 
Felix zice din când în când că se plictisește, eu îl tachinez, spunându-i că există școli de vară, copilul îmi răspunde că școlile în general și cele de vară în special nu au cum să îi rezolve plictiseala. N-am replică. Am totuși o soluție temporară pentru plictiseala lui, îi încep un roman, în paralel cu romanul citit seara de tati.
 
Horica ma pune să fac un tort, avem aniversare în familie. Acum exact un an, imediat dupa examenul de matematica, a aparut chitara lui in familia noastra. La multi ani!


7 comentarii:

Anonim spunea...

Am terminat de citit o carte si de la prima pagina aveam senzatia ca e scrisa de Dvs.(tine).
Zeruya Shalev-Sot si sotie
Mi-a placut cartea, imi place si blogul asta (am mai spus cred)
Doina

MihaelaMaria spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
MihaelaMaria spunea...

n-am citit cartea si n-am citit nimic de aceasta scriitoare, insa, cautind cateva recenzii ale cartii, am fost uimita de asemanarea pe care ai facut-o (fara sa ma refer la stil, pe care nu il cunosc), sper ca nu ma vezi, din ceea ce scriu, prea depresiva, furioasa sau intr-o relatie firava pe care incerc sa o ascund sub imagini idilice :) . Pe de alta parte, mie imi place mult mult alt scriitor din Israel, Amos Oz :)

Anonim spunea...

Nuuuuu! nu ma refeream la poveste, ci la alcatuirea frazelor ca sa zic asa!! Nu nici vorba, te admir ca esti calma, calda si o mama cum multi copii (mai ales baieti) cred ca si-ar dori. Imi pare rau ca s-a inteles taman pe dos. Doar la felul de a povesti, caci da povestea din carte e cam trista si putin pt depresivi!

MihaelaMaria spunea...

ok, asa ma gandeam si eu :)

Anonim spunea...

am rasuflat usurata! nu citesc bloguri pt a intra in viata cuiva.iar aici citesc cu placere, imi da o stare de bine orice postare! si dupa aceea imi spun sa: fiu mai calma, sa nu mai tip la copii, sa fiu prietena mai mult cu ei(inca sint mici, sper sa reusesc)...

MihaelaMaria spunea...

e drept ca uneori limbajul mi-e criptic, de aceea nu ma indoiesc ca se pot intelege , daca se intelege ceva :), in felurite moduri starile pe care le desenez aici, dar inteleg acum ca ingrijorarea mea a fost mai degraba o cerere de confirmare a ceea ce tocmai mi-ai confirmat, decat o teama de interpretare eronata a propriei mele fiinte. Multumesc!