Zmeul zmeilor, Făt-Frumos și Felix la același diapazon

Tare drăgălaș atașamentul copiilor pentru diverse obiecte. Astăzi Felix poartă în buzunar un diapazon. Îl lovește de birou, apoi de scaun și observă diferențe subtile de intensitate a vibrațiilor. Deși nu prea apare el în disonanță în mediul școlii, astăzi are, cu atât mai mult, toate șansele să cânte pe tonalitate corectă.
 
Au înflorit trei tufe alăturate de plante din aceeași familie, sunt atât de frumoase încât mă doare deja viitorul lor apropiat, atunci când nu voi mai avea acces la imaginea perfecțiunii lor decât în imaginație. Bine, și în fotografii. Cu trandafirii, însă, treaba stă altfel, ei sunt longevivi, recurenți în înflorire, nu-mi fac probleme decât că se fac precum Făt-Frumos din ploaie vie. Nu-mi dau seama dacă au vreo reținere în a se înălța, dar deocamdată arată un curaj adolescentin.
 
Constat, când îi arăt lui Felix Enciclopedia zmeilor, de Mircea Cărtărescu, că nu știe încă despre zmei, Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana. Mă mir puțin, deși n-ar trebui, apoi îi spun câte ceva despre aceste personaje de poveste. Zmeii i se par niște făpturi interesante, Ileana Cosânzeana este insipidă, iar Făt-Frumos îl enervează, este arogant și stupid. Cartea, frumos legată și ilustrată, este un posibil dar de luat în seamă.
 
După o zi pe cât de ploioasă și mohorâtă, pe atât de încărcată emoțional pentru Kiti, se trezește astăzi plină de vorbe, zâmbăreață ca soarele dimineții și atentă la nevoia de a zori plecarea de acasă. Adecvarea dispoziției fetei la cerul însorit cere un răspuns potrivit din partea vremii. Prognozele sunt favorabile.
 
Mă trezesc cu o durere penibilă de șold, poate de la o mișcare greșită sau nu știu, însă disconfortul mă face ursuză, îl trimit pe Felix de lângă mine. Devine trist, nu-mi place. Calculez în minte în ce măsură mă afectează apropierea copilului și socotesc că n-are cum să-mi facă mai rău, fiindcă dorința de a mă elibera de legătura cu mediul n-are nici o influență palpabilă (căci despre atingere este vorba în durerile fizice), ci este doar egoism pur, de aceea îl chem înapoi lângă mine. Vine imediat, jovial și agil ca o căprioară, îmi cer scuze și-l îmbrățișez cu atenție, să nu mișc șoldul, el mă mângâie cu un simțitor, săraca mami.