Iată cerul dimineții de decembrie, un cer rece, dar frumos, pe care l-am privit împreună cu Felix încă din întunericul zorilor de zi, căutând să identificăm stelele căii Lactee. Fotografia pe care nu am făcut-o este atât de frumoasă, o fereastră mare cât un perete, luminată doar de stelele îndepărtate și de reflexia luminii lor difuze în bobițele compacte de brumă de pe mașinile parcate în fața casei și de pe plantele zbârlite de frig, acoperită în partea prietenoasă a ei de o perdea fină, transparentă, ce, la rândul ei, acoperă delicat trupușorul băiatului curios, lipit cu nasul de sticla rece, aburită de partea cealaltă a ei, prins parcă magnetic cu palmele și cu degetele răsfirate de geam, numărând stelele. Obiectivul ochilor mei focalizează pe profilul strălucitor al băiatului cu pelerină de borangic în decorul fascinant al luminii astrale. De pe care stea vine ninsoarea, se întreabă el.
L-am luat pe Felix iarăși supărat de la școală, de data asta o ținea una și bună să îl 'descriu' de la clubul de pian, pentru că are doamna profesoară măiestria să îl facă din când în când să plângă, prin presiunea nepotrivită pe care o pune pe el, acum, când copiii își pregătesc recitalurile; i-am domolit înverșunarea cu promisiunea că repetăm acasă împreună Cuculeț cu pană sură, iar ajunși acasă, primul lucru, și-a luat partitura și a pornit să cânte piesa. A fost foarte încântat pentru că i-a reușit mai bine decât la școală, semn că blândețea atmosferei de studiu este condiția necesară și suficientă pentru bucurie. A repetat și de dimineață, cântând chiar cu vocea, ceea ce nu prea face, pe urmă și-a amintit, prin nu știu ce căi fantastice, de diferența dintre 'copi' și 'copii', spunând candid și râzând, 'stii, mami, că eu când eram mic credeam că cuvântul 'copii' se scrie cu un singur 'i''. Am râs și noi, părinții, de mostra de înțelepciune prematură, auzi, când era el mic, ha, ha.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu