În așteptarea Crăciunului- 10 decembrie

Mixuri de mirosuri în dimineața asta, percep aromele discrete ale ninsorii ce va veni, aproape un dat ontologic al ființei noastre, le las să pătrundă în valuri în casă, sporind izul de prospețime al spațiului abia primenit; acordurile pianului bătrân și dezacordat pe alocuri au o corespondență olfactivă certă, nu foarte bine definită, însă cu efecte terapeutice pentru dispoziția mea, dar și a băiatului care îi atinge clapele încă o dată înaintea recitalului de deseară; cearsafurile umede, abia iesite din masina de spalat, intinse neobrazat pe scaunele din jurul mesei; mă mai gâdilă sporadic neplăcut, ca niște impunsaturi neavenite în miezul unei mângâieri, percepții dezgustătoare de chimicale, speranțe moderne, absurde și amăgitoare de asepsie; apoi și tonul astringent, vitalizant al unei lămâi stoarse; aburii de-a pururi desfătători ai cafelei fierbinți și încă un norișor stăruitor de mulțumire, cu pregnante note de scorțișoară, pesemne condiment omolog al bunăstării mele, mulțumire pentru curățenia generală în care am astăzi sentimentul că îmi țin respirațiile. Astfel îmi place să simt apropierea sărbătorii Crăciunului, într-o specială, amețitoare, aromată și discretă heterogenitate olfactivă.