marți, 18 iunie 2013

Un alt fel de artificiu

Ca să ajung la toaleta localului, ies din sala imensă de nuntă, străbat calea acoperită festiv cu un covor roșu și decorată lateral cu superbe buchete de trandafiri și hortensii uriașe, mă îndrept către piscina în care plutesc niște nuferi delicați, apoi cotesc spre dreapta, unde în spatele barului deschis se află toaleta. Locul pretențios are și o baie pe măsură, câteva piese discrete de mobilier cu o oglindă înaltă, lată, astfel încât să poți să te privești și să te analizezi pe îndelete, poate cum nu ai șansa la tine acasă să o faci. Ceea ce fac și eu cu un ochi critic în lumina prea puternică a băii, hmmm, păream mai slăbuță în oglinda îngustă de acasă. Mă fac dispărută din imaginea reflectată de oglindă, închid ușa toaletei în urma mea. Din spatele ușii aud o rumoare tot mai explicită, pare că întreaga masă de nuntași se apropie de clădirea mică a barului, în care mă aflu, pare că mă așteaptă nerăbdătoare pe mine, ce-o fi? Ies din toaletă, imaginea mea oglindită, cea ușor deformată față de închipuire, mă întâmpină surprinsă, unde este mulțimea al cărei murmur răzbate atât de pregnant până la mine? Mă spăl repede pe mâini, îmi șterg însă meticulos și cu deosebită plăcere mâinile pe un prosop grena făcut sul din coșul de răchită aflat pe marginea chiuvetei, apoi dau repede să ies din baie. Când însă să pun piciorul afară din baie, o bubuitură zdravănă mă aruncă speriată înapoi, apoi alta și alta. Realizez că 'bombardamentul' este un mare foc de artificii, parte din spectacolul nunții și, totodată, realizez că acesta se desfășoară între locul în care mă aflu și intrarea elegantă a restaurantului, acolo unde nuntașii privesc încântați spectacolul luminos. Nu mă hazardez să ies din baie, o dată, pentru că nu țin să risc vreo accidentare din expunerea mea direct în plaja artificiilor, iar a doua oară, nu risc să fac deliciul publicului extaziat, alergând elegantă, dichisita, cocoțată pe tocuri înalte, eventual aruncându-mă disperată în vreo tranșee imaginară. Nu am nici regrete până la urmă, iată un moment perfect în care pot să îmi acord nestingherită toată atenția și admirația încrezută de care sunt în stare în oglinda ce m-a atras încă de la prima întâlnire. O și fac într-o liniște interioară deplină, în ciuda larmei grozave de afară, până se așterne calmul peste tot, apoi ies din închisoarea mea încântătoare, călcând covorul roșu mai apăsat, mai sigură pe mine și reușesc să ajung la locul meu plină de seninătate, intrând natural în uimirea generală, 'da, superb foc de artificii!'





Niciun comentariu: