Copiilor le fac bine căutările

Băieții schimbă ultimele mingi între ei pe terenul de tenis, cu gândul la zecile de șopârle și gușteri, ce străbat într-o continuă agitație mult mai întinsul teren viran din zonă, un fost teren agricol, în mijlocul orașului nostru, rai autentic pentru rozătoare și reptile, dar și pentru copii, înarmați în dimineață caldă de vară azurie cu minciog, recipiente, pietre. Ei merg cu privirile în pământ, privirile lor sunt pe focus înalt setate, și merg în linie, trei mari și unul mic, cu atenția pe deplin cucerită, precum patru exploratori pasionați aterizați pe plaiul la care au visat de multișor sau, de ce nu?, precum niște copii, ce se întâmplă să fie, căci pe cine definește pasiunea mai bine dacă nu pe ei, copiii. Pe suprafața nesfârșită, nesfârșitul încape și în spații finite uneori, copiii se dispersează ca soldații ce rup rândurile la îndemnul superiorului lor, ei sunt duși de colo încolo de parcă niște magneți invizibili îi atrag de sub pământ, într-un dans dezordonat ce calcă peste traiectoriile dictate de ființele cu sânge rece. Acum copiii se confundă ușor cu șopârlele în căutarea cărora se află, nu știi care se umareste pe care, dar jocul lor e atât de fascinant! Să găsești bucurie în procesul de căutare. Există o măsură mai precisă a fericirii?