N-am găsit atâta levănțică precum aș fi vrut pentru terasa noastră, așadar restul locurilor rămase libere și-a primit plante aromatice, gata înfrunzite, gata pentru degustare pentru pofticioase, căci pofticioase suntem noi, cele două reprezentante ale sexului feminin din familie. Frunzele de mentă verde sunt cele mai atractive, chiar mai ceva decât adoratul leuștean. Frunzulițele de cimbru sunt atât de parfumate încât le simți cu un pic de concentrare olfactivă prin pătura aromată dominantă de levănțică, încă majoritară pe latura mare, de est a terasei. Și încă niște tulpinite verzui-gri, destul de bine înfipte, cu frunze ca niște crenguțe, prelungi, asemănătoare rozmarinului ale plantei curry, de fapt Helichrysum italicum, o plantă pe care nu am văzut-o până acum, dar despre care am citit că este perenă și rezistentă la secetă.
Cu atâta vacanță, o așa temperatură și un astfel de cer senin, e aproape ireal că mâine începe școala. Începe, da, nu se termină, vacanța mare e la distanță de 6-7 săptămâni, deci încă destulă 'distractie' până acolo. Până una-alta, că tot sunt singură cu copiii, să ieșim la iarbă verde, dar nu la grătare, ci la joacă, cu teamă de căpușele rele, dar fără grija lor neapărat, măcar până seara, la baie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu