luni, 2 aprilie 2012

Mă Apple(c) cu drag, în zi de sărbătoare, în fața a două codițe ciufulite


 Cum nimeni nu mai păcălește pe doi aprilie, nici eu n-am s-o fac și o să zic ura de trei ori, ura, ura, ura, pentru cadoul de primăvară pe care ni l-am făcut, renumitul, vedeta, elegantul, unicul, el și numai el, Mărul-bijuterie de 15 inch în diagonală, moment în care pot, în sfârșit, să îmi recunosc explicit dependența de măr, de mere, sănătate curată, prietene! Cu bucurie de copil. Copil, pe care l-am luat ca asistent tehnic pentru achiziție, cum asistent am consultat și via telefon mobil, astfel încât am decis în trei cea mai potrivită alegere pentru noi, deși aș putea să observ, dacă aș fi prea scrupuloasă, că implicarea asistentului minor s-a făcut doar în primele minute ale întâlnirii cu variantele expuse întru vânzare, deoarece mulțimea de gadgeturi tehnologice ambalate în cutiuțe frumos tăiate și ornate i-au acaparat inițial acestuia privirea, apoi l-au acaparat cu totul, mai cu seamă pentru faptul că apropierea Paștelui îl îndreptățește oarecum să își caute idei pentru darul obișnuit. Cu toate astea, i-am mângâiat și ajutat să înlocuiască sentiment frustrant de ezitare și nehotărâre prin notele de raționalitate punctate pe alocuri, copilul tot repetând ca pe-un refren: 'pe ăsta mi-l iau, dar n-am ce face cu el!'. Așadar am ieșit încărcați cu o singură cutie din magazinul high-tech, lăsându-l în aceeași strălucire futuristă, cutie pe care am îmbrățișat-o la piept cu drag și grijă, evitând să o manevrăm de mânerul nesigur, în ciuda asigurării vânzătorului de imposibilitatea producerii vreunei catastrofe în caz contrar.
 
Mai târziu m-am mai bucurat o dată de compania dragă a celor trei copii, cărora le-am făcut plăcerea de a mânca la Pizza Hut, m-am bucurat și de cele două codițe ale lui Kiti, noutate absolută în ultimul an, adică ultimele douăsprezece luni și performanță importantă pentru deținătoarea lor, codițele fiind rezultatul, crescut cu trudă, al înfrânării cvasipermanente a comportamentului compulsiv de smulgere a părului, și, tot la fel, m-am mai bucurat și de întâlnirea cu o prietenă și fetița ei frumoasă. Și cum ziua însorită de astăzi, cu aura ei de sărbătoare cu care ne-a învăluit încă de dimineață, chiar este o sărbătoare, fiind ziua internationala a constientizarii autismului, dedic, din suflet și cu inima deschisă (și cu acordul nedat al fetiței noastre) tuturor celor care vor să afle despre autism, cele două codițe înfoiate și ciufulite ale lui Kiti, simbol al răbdării noastre și a ei, al perseverenței și al speranței în mai bine și, nu în ultimul rând, simbol al frumuseții tuturor copiilor, fie ei și cu autism.




4 comentarii:

Degetica spunea...

welcome to the club :))
va pup pe toti, pe codite:)

MihaelaMaria spunea...

happy to be here! multumesc, iata ca dedicate mea a ajuns la un destinatar drag:)

Carla spunea...

Iar eu ma inchin in fata coditelor-minune, a zambetului minunat de pe fata acestei fetite absolut adorabile, le fac cu ochiul strengareste cavalerilor tai, iar tie iti urez plina de invidie si ciuda (:P) sa te joci pana nu mai poti cu jucaria ta cea noua! :)

MihaelaMaria spunea...

Si inca la unul si la mai multi:), multumesc!