marți, 24 ianuarie 2012

Noi, știucile

Voi ce animale ați vrea să fiți sau sunteți? Felix, leusorul nostru, a fost pe rând pisică, câine, jaguar. Acum este în perioada 'știucă'. Da, este o știucă. Dacă încerci să-i limitezi anumite inițiative, el te atenționează, nu se poate asta, știucilor le place, știucile așa fac, în lumea știucilor așa se întâmplă. Eu, să fiu o știucă, aș fi inițial scandalizată de apariția unui individ atât de neobișnuit de guraliv în comunitatea noastră, apoi cred că m-aș lăsa sedusă de abilitatea excepțională a seamănului meu și l-aș îmbrățișa cu considerație și cu bătăi repetate și mute din gura mea lungă de știucă. Știu, aș fi o știucă părtinitoare, dar, spuneți sincer, ați mai văzut în viața voastră o astfel de minunăție de știucă?

Apropo de minunăție, iată-l și pe fratele știucii, 'o minunăție de copil', cum l-a numit profesoara de limba germană la o oră, într-o efuziune revărsată în urma participării sale active, căci activ este atributul potrivit cu toată prezența lui Horica la școală, așadar iată-l superimplicat, acum, la inceputul noului semestru, intr-o dispozitie de competitivitate asumata si fara indarjire, in tot felul de proiecte scolare si extrascolare, ca olimpiadele de matematica, romana, religie, engleza, turnee de tenis, drama si posibil concurs de interpretare muzicala la instrumente. Si, pe cuvantul meu de stiuca, noi nu il 'promptam' nicicum in decizie, ci doar eventual in administrarea timpului si instrumentelor pentru intelegere si aprofundare. Noroc bun si tot inainte, noi inotam cu drag pe valul ce il lasa in urma lui.

Niciun comentariu: