Are cinci ani, o rachetă de tenis în mână si vrea o cupă. Din aur.

În sfârșit râde. Nu doar zâmbește, ci râde. Ha, ha, de la limuzina de jucărie cea nouă, premiu pentru bună-(ne)așteptată purtare, dar mai ales de la cupa lui de 'aur'.

Știu că se poate, ba, mai mult, e foarte probabil să râdă în curând iarăși, doar asta face cel mai bine sau aproape cel mai bine de mii și mii de ore și ori de când se știe. Însă ceva mai încolo, acum plânge de neconsolat. Plânge de nestăvilit. Și plânge obosit. Da, da, plânge de oboseală, sub formă de lacrimi pentru toate micile nefericiri de copil. Ba că unde-s cupele, ba că mai stăm mult, ba că eu de ce n-am primit cupă? E primul lui concurs de tenis și e dornic să dobândească o cupă 'aurita'. Nici să câștige, nici să acumuleze puncte, nici să le contorizeze, nici premiile, biscuiții, ciocolatele, sucurile, nici măcar diplomele. Cupa însă este motivul ce-l face să fie cel mai ascultător Felix de pe lumea de Felicsi multifatetari. Cupa din 'aur' este ceea ce își dorește cel mai mult și ar vrea să câștige meciuri numai ca să fie a lui.

Concursul a început de ceva vreme, copilul joacă cu spatele la masa cu trofee și premii, arbitrul îi reamintește când și când să întoarcă privirea spre terenul de joc, când aceasta se pierde, și se pierde, printre biscuiți și ciocolate și, să nu ignorăm, cupe. Fileul este reprezentat de jaloane multicolore din plastic moale, limitele terenului de joc sunt evident marcate, dar cine are timp să țină cont de ele, iar mingile sunt mai mari decât cele obișnuite și moi, din burete, ce drăguț! Se joacă concomitent câte patru meciuri, care adună mai repede cincisprezece puncte este declarat învingător. Copiii au între cinci și opt ani și sunt mai înverșunați sau mai visători. Unul cu siguranță visează la o cupă aurită.

Festivitate de premiere. Toți copiii primesc premii și diplome, numai primii trei, cei cu cele mai multe meciuri câștigate, vor strânge în brațe cupele din 'aur'. Felix citește pe diplomă: locul patru. Izbucnește în plâns și fuge din cadrul festiv. Copiii, îndemnați de profesor, scandează în cor, Fe-lix, Fe-lix. Degeaba, copilul e supărat din cale afară, s-au terminat cupele exact în fața lui, ce ghinion!

Dar acum Felix râde. Râde pentru că înfrângerile nu l-au supărat decât în măsura în care i-au interzis accesul la o cupă. Însă acum el strânge în mâini o cupă din 'aur', așadar de ce n-ar râde? Că ne-am pus paltoanele de iarnă pe noi ca să înfruntăm prima ninsoare a iernii și să-i cumpărăm o cupă de la mall, asta mai interesează pe cineva? Cu siguranță pe Felix nu, doar și-a meritat cu prisosință cupa, nu?