miercuri, 3 august 2011

Noi la mare

Astazi am fost primii si singurii pe plaja pentru cam jumatate de ora. Asa cum ne place noua. Chiar daca am cautat o plaja la vreo treizeci de km de locul unde stam. Macar la mare merita sa ne trezim dis de dimineata si nu e greu deloc sa o facem. Dupa ce ne-am aruncat prosoape, colaci, barci, galeti, ochelari, tuburi, sepci si poate inca alte lucruri pe plaja pustie, am strambat din nasuri vazand-o pe Kiti culegand muc de tigara dupa muc de tigara din nisipul inca neintors dupa noaptea trecuta, de aceea am reincarcat prosoape, slapi, barcute si restul in bratele generoase ale lui tati ca sa mutam intreg echipamentul pro-bai de soare mai departe cu vreo jumate de km, ceea am si facut, tati cu bagajele si masina, evident, pe sosea, iar noi, restul, desculti pe malul marii. Exercitiul diminetii a fost bine si bucuros primit de gasca, poate mai putin de catre Kiti, obisnuita sau mai bine dezobisnuita de plimbarile lungi si binefacatoare de altadata. Totusi a ajuns si ea pe locul patru la locul pe care tati deja montase intreaga instalatie acvatica, dupa mine, Felix si Horica, cel mai antrenat si mai sportiv dintre noi, ceilalti. Ultimii zeci de metri i-am parcurs cu viteza cea mai mica, nu atat din cauza oboselii fizice, oricum nesemnificativa, cat datorita incarcaturii generoase a tarmului cu pietre multicolore si multiforme, care ne-au dus de-atunci incolo cu nasurile bagate aproape in nisip de atata incantare.

Spre pranz, am cedat tot cate un pic si altora din plaja, pana atunci doar a noastra, si, in afara de plaja, am mai dat si o mica reprezentatie cu Kiti in rol principal, reprezentatie anuntata din vreme de cate un chiot izolat, aproape imposibil de atribuit eroinei lui, atat de nascut de niciunde parea, si spectacol fara regie sau cu regie spontana si necenzurata de vreo conventie sociala cunoscuta in locurile noastre. Orisicat, acolo, niste vaicareli cum ca nu, nu in apa, niste sunete disonante, neobisnuite pentru urechi care si-asa greu aud, cam la asta s-a redus showul, dar, se pare, chiar asa, saracacios, a avut impact notabil asupra poporului spectator antrenat pentru senzational. Pentru neconcordanta reactiei publicului cu interpretarea lui Kiti, acord calificativul jenant in special publicului cu origini ruse, dar si romanesti (partial, recunosc), public a carui educatie intr-ale diversitatii umane este inexistenta si care isi perpetueaza brutal si subconstient indecenta si lipsa de empatie. Pana la urma ne-am repliat onorabil, eu mai repede, tati ceva mai greu, Kiti, ca intotdeauna, in cateva minute, si ne-am vazut de baile de soare sub umbrela si de cartile aduse linistiti in continuare, cu grija totusi pentru copiii nostri-pesti, imbracati deja cu bluze bleu antiUV, la vare si-au asortat cochet fiecare cate o pereche de buze vinetii, culoare devenita intre timp comuna familiei, mai ales ca meniul fiecarui pranz contine obligatoriu vinete gatite in cel putin doua feluri.

Salutari albastre-autentic din mare, verzi-mediteranean din maslini si albe-gri din nisip, pe curand!

Niciun comentariu: