joi, 4 august 2011

Infinitul dinauntrul culorilor

Daca pentru Kiti coafura unui om este un noian de fire de par, luate cate unul sau, maxim, in grupuri mici de sase-sapte, tot pentru ea, multimea nesfarsita de pietre din mare se compune din pietroaie si numai din ele, astfel ca realizez ca Kiti vede pe categorii dimensionale. Ne-am facut plimbarile la ingemanarea marii cu tarmul si le-am imbogatit cu alegerea celor mai atragatoare dintre pietricele colorate, fiecare dupa gustul propriu, caci ce altceva este frumusetea daca nu preferinta subiectiva, placere in functie de complexitatea simtului estetic al celui care percepe. Malul asta insular este cunoscut pentru pietrele colorate aduse de vanturi prin valuri si, pentru mine, culorile cu nuantele lor, de la albul pur, stralucitor si pana la negrul taciune, care trec prin verdele profetic din alte culturi, si portocaliul grecesc de-adreptul, prin etimologie si omniprezenta in flori si fructe si stanca, si galben, si pamantiu, si chiar transluciditate, culorile astea inseamna viata si energie, frumusete si tandrete. Asa ca am ales, am cules, am scaldat in apa sarata, un pumn de pietricele, astazi pe nuante de portocaliu si galben, si le-am antrenat intr-un dans si-ntr-o cantare in mainile mele, pentru senzatii cu folos pentru trup si minte. Kiti si-a ridicat frumusetile ei, iar dintre toate marimile din care se putea alege, ea s-a dus doar catre cele mai mari, cele ce proeminau cu cate un varf indraznet deasupra valurilor scunde, sparte in milioane de bucati sub picioarele noastre libere. Ca atare, pietrele ei fiind grele, Kiti a colectionat numai atingerile, ea aruncand imediat dupa culegere cu un pleosc interesant piatra in mare.

Horica insista glumind sa ii spun numarul firelor de nisip de pe malul marii. Astazi am citit ceva si, inspirandu-ma din cartea mea, pot sa ii raspund: sunt atatea fire de nisip, un numar mare, dar finit, cat sa ne ajute pe noi, atenti in jur, sa ne imaginam ce inseamna infinitul.

Niciun comentariu: