Natural, in Thassos

 Acasă. E bine, împotriva sentimentului apăsător de la începutul sfârşitului de vacanţă. Căci, odată cu revenirea acasă după mare, începe ultima parte a pauzei de vară, cu desăvârşirea temelor de vacanţă, cu numărătoarea inversă a săptămânilor, a zilelor...Acasă e bine întotdeauna şi ăsta e un sentiment reconfortant. Chiar şi în semitrezire, a lui şi a mea, l-am auzit pe Felix de dimineaţă, într-o extensie maximă de braţe şi mâini, pe undeva pe la picioare, prin patul nostru mare, exclamând "ce bine e acasă!". E bine, fiindcă acasă vine cu regăsirea comodităţii dată de toată arhitectura lucrurilor dispuse fără un concept competent, dar cu un concept personal, aducător de linişte şi bucurie. Acasă, e bine şi nu exagerez!
 
 
 Câteva fotografii care să ne amintească de vacanţa la mare, pentru voi toţi care le vedeţi (mai puţin copiii, pentru ei sunt acum ceva de genul: "chiar trebuie să ne reaminteşti?"):