Măsuri. Peste cinci codiţe înseamnă păr scurt. Între două şi patru, păr mediu. Cu codiţă unică, părul lui Kiti a fost odată lung. Astăzi, două. Doi este măsura zilei, iar de bucurie am îmbrăcat de dimineaţă bluza pe dos. Noroc cu Horia, care, sincer şi direct, mi-a spus că am o bluză destul de ciudată. De-ar creşte ca buruienile, nici că mi-ar păsa de firele smulse cu gestul ei pe cât de plin de naturaleţe, pe atât de tulburător pentru văz, dar mai ales pentru auz. Sunetul spontan, exploziv, concis, urmat de reverberaţii persistente, doar de o ureche sensibilizată ca a mea auzite, mă înţeapă de fiecare dată neplăcut surprinzător, îmi varsă adrenalină în sânge şi mă umple de furie. Tu nici nu-l auzi, pentru mine e larmă bestială, e iureş extrem, e sunet diavolesc. Dar astăzi am ajuns la două, două codiţe, numai două codiţe. Mai uşor de strâns într-un mănunchi protector pentru însuşi conţinutul său, părul lui Kiti îşi redobândeşte lungime convenabilă şi îşi asigură ocazie de a se desfăşura sau, mai bine, de a se înfăşura în inelele de altădată. Şi încă nu am omorât gestul pustiitor, dar, odată cu îmbrăţişarea măsurii doi, m-am mai saturat o dată de optimism şi iarăşi mi-am regăsit tonul armonios în marele şi al nostru tumult vital. Să crească mare măsura doi ca să treacă curând în unu. Măsura unu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu