miercuri, 10 august 2011

Aromele din vis

Se întâmpla mai de mult. Din când în când mă întâlneam cu Kiti în câte-o bună zi şi, fără să mă năucească, firesc şi simplu precum e vorba rostită pentru majoritatea dintre noi, Kiti, aceeaşi Kiti ca cea de ieri, îmi vorbea. Cu aceeaşi voce groasă pe care nu i-o cunoaştem decât din cântările ei şi din cuvintele izolate pe care le extragem şi le absorbim cu nesaţ, cu vocea ei plină, Kiti ne vorbea, iar vorbele ei erau curate, cinstite, nestudiate, ce mai, la fel de naturale ca ale tale sau ale mele. Era câte un vis, din timp în timp, ce mă lăsa cu gusturi amestecate peste ziua de după, amare, de la tristeţe şi durere, dar şi dulci, de la speranţa că poate într-o zi...
 
 
 N-am mai visat de mult fetiţe cu chipuri de Kiti şi glasuri vorbitoare. Poate pentru că m-am învăţat cu gustul amar? Poate pentru că dulcele este uneori greţos? Sau poate pentru că am învăţat de-alungul vremii că vorbele nu vin pur şi simplu în torente, ci ele se dospesc şi se împlinesc cu osteneală?
 
 
 Cu toate astea, truda noastră, dar mai ales a lui Kiti, se înfăţişează tot mai rotundă. Kiti învaţă să lege câte două cuvinte, iar Felix a observat ieri, mami, Kiti s-a chinuit să zică 'mananca paine' şi nu putea să scape de 'o'! Adică vorbele vin şi sunt acceptate în vijelie şi durează iarăşi până se întipăreşte în mintea ei schema conexiunilor neuronale pentru fiecare sunet, silabă, cuvânt. Concentrarea noastră este pe vorbire, cât mai multă, cât mai variată, cât mai mult antrenament de mobilizare complexă a muşchilor mimicii. Parcă se leagă fir cu fir ca într-o ţesătură complicată, iar ţesătoarea, în sfârşit, începe să desluşească modelul, chiar dacă încă desfacem şi refacem ceea ce a cusut.
 
 
 Şi chiar dacă o voi întâlni din nou în vis pe Kiti, iar Kiti îmi va arăta lucrarea ei perfectă de borangic, ţesută cu graţie şi dăruire, ştiu că nu mă voi mai trezi cu gusturi amestecate. Fiindcă gusturilor amestecate le lipsesc savorile proprii, unice şi speciale ale fiecăror entităţi aromatice ce compun mixtura. Şi fiindcă Kiti are un gust bun si ales! 



6 comentarii:

Anca spunea...

Aromele amestecate sunt bune! Îţi admir dăruirea! Vă pup pe toţi!

MihaelaMaria spunea...

sunt bune daca se amesteca cu grija:) multumesc, dar asa suntem toate mamele, nu i asa? si eu va imbratisez!

g.cojocaru spunea...

:) osteneala voastra si a ei vor da roade! .. si atunci dulcele poate nu iti va mai parea asa de gretos.
Putere multa! :)

Carla spunea...

În cuvinte stângace - pentru că realmente n-am nici cea mai vagă idee cum e să creşti un copil cu autism - îţi doresc din suflet să ţi se împlinească toate visele...

Am intrat nu o dată în contact cu copii autişti, am studiat la şcoală cursuri întregi (am absolvit asistenţă socială) - dar întotdeauna m-am simţit copleşită de neputiinţă în faţa lor... neputiinţa de a ajunge la ei, de a comunica cu ei, de a primi un răspuns, oricare... mi s-a părut ceva cumplit, atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor... :((

Nu ştiu cât de severă e afecţiunea în cazul vostru, însă mereu când citesc toate lucrurile frumoase despre Kiti parcă transpare speranţa că - într-un fel - se va face bine... şi că nu e aşa grav ca în cazul altor copii... şi că face progrese... Şi mereu îţi transmit, în gând, din tot sufletul, toate urările mele de bine! Să vă dea Dumnezeu multă putere, multă răbdare şi dragoste, iar Kiti e o fetiţă minunată, căreia îi doresc să se facă bine, cât mai bine cu putinţă!

p.s. Iartă-mă dacă am spus ceva nepotrivit...

MihaelaMaria spunea...

multumesc asemenea, gabi, adica putere multa, va pup!

MihaelaMaria spunea...

carla, ce poate fi nepotrivit in niste urari de bine din prietenie? mul;tumesc pt cuvintele tale si ganduri bune. kiti este destul de sever afectata, ea iese la lumina mai ales prin partile care ne incanta si ne bucura. progrese exista intotdeauna, ele vin insa intr un ritm mai lent. speranta noastra este de cat mai bine pt ea si atat. mai mult, cum o vrea Dumnezeu! pup doua fetite scumpe si frumoase! si cu mama lor, trei