Am chinuit, poate omorât, în parfumerie atâţia receptori ai mirosului din nasul meu încât îl simt mai suplu, aproape că am aripile nasului unite între ele, asta mă face să par rea şi ascuţită, mieau! Sunt rea, am nasul ascuţit, dar miros fenomenal. Proaspătă ca citricele, discretă şi uşoară ca o briză, exotică precum fructele de mango sau florile de lotus, dulce-acrişoară, fără accente nenaturale cum adesea mă îmbracă parfumurile, aşa mă găsesc pe mine însămi într-o reflexie olfactivă imaginară de fiecare dată când mă parfumez cu noua mea descoperire. Este un parfum franţuzesc cu un nume fermecător şi este felul în care mă alint în începutul ăsta timid de vară. Sunt într-Un Jardin Sur Le Nil!
Am ajuns aici cu ferryboat-ul. Felix a sosit cu ferrybotul românesc. A vrut să afle cum se spune la ferrybot în engleză. I-am răspuns că ferryboat este de fapt cuvânt englezesc, dar el nu a fost mulţumit cu observaţia mea şi mi-a comunicat răspicat că el nu ia ferryboatul ci ia ferrybotul ca nasul animalelor. Ok, foarte bine, între timp mi se lăţise nasul înapoi şi pierdusem destul de multă răutate în Marea Mediterană sau poate chiar şi în Nil, astfel că i-am acceptat să privească zarea din zona românească a ferryului, bună, caldă, fericită, îmbătată şi, binenteles, parfumată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu