Raze de gânduri

Am apreciat pozitiv prin răspunsurile mele la chestionarul de la grădiniţă programa lor, pregătirea profesională a educatoarelor, comportamentul lor faţă de copii dar le-am împărtăşit şi o mare nemulţumire: Felix nu îşi doreşte (încă) să meargă la grădiniţă. Pisicilor nu le plac grădiniţele.
 
 Am apreciat negativ întreaga caracterizare, cu fişă psihologică şi de evaluare educaţională, primită de la şcoală şi întocmită cu lipsă de competenţă lui Kiti şi am făcut această apreciere conştientă de faptul că pentru cei ce o semnează, părerea părinţilor nu contează. Profesorilor nu le plac copiii.
 
 Horica a scăpat fără să vrea sau să îşi dorească asta de grija de a cânta cu vocea mâine la concursul de interpretare. Profesoara de muzică nu l-a auzit niciodată cântând, cu vocea, şi nu îşi poate lua un asemenea risc. Fără să ştie, a scăpat şi ea de-o grijă. Acum am glumit. Pentru Horica e precizarea asta. Profesorilor de muzică nu le fac bine necunoscutele într-ale cântatului.
 
 Horica are tot timpul din lume care încape în trei, hai cinci, minute ca să se dezlănţuie pe corzile chitarei sale. Atât şi nimic mai mult. Ne place generozitatea lor.
 
 Catincai i s-a strâns (iarăşi) tot bretonul într-o floricică albă de primăvară şi odată cu soarele, i s-a luminat şi ei faţa frumoasă. Unora ne plac bretoanele dacă nu stau prea mult pe frunţi. 

Am înţeles să apreciez puţinul ca mult ca să zâmbesc mai des. Nu crezi că zece grade pe fond de soare plin e mult? Eu da! Pisicilor le place căldura. Dar mamelor de pisici şi mai şi!
 
 
 E martie cu soare şi maşina mea e iar curată! Ura, a sosit primăvara!