Alarme nu sunt intotdeauna numai cele ce par a fi

 Am făcut caca şi sunt gata! 
 
 Am făcut caca şi sunt gata!
 
 Am făcut caca şi sunt gata!
 
 Am făcut caca şi sunt gata!
 
 Am făcut caca şi sunt gata!
 
 Hmmm, trebuie neapărat să îmi fixez alarma să snooze singură după prima strigare...
 
 Am făcut caca şi sunt gata!
 
 Deschid ochii, da, soarele e încă ascuns în spatele curburii Pământului dar lumina lui e deja la noi, totuşi, nu sună cam devreme telefonul ăsta? Am făcut caca... Aoleu, nu e telefonul, e Felix care strigă din baie, de pe wc. Vin acum, nu plânge! Sar din pat şi ajung aproape cu prima săritură în baie. Nu te-am auzit, pisicule, scuză-mă! Miau-miau, uite cum pot să stau, îmi arată, stă pe toaletă, se sprijină doar cu mâna stângă de capacul de plastic, se apleacă înainte, spre mine, mă apucă cu mâna dreaptă de coapsă aproape prăbuşindu-se pe mine şi îmi întinde generos funduleţul ca să-l şterg. Îmi interpretez bucata, în acest timp primesc, ţoc-ţoc, un pupic generos pe picior. Îl accept arogant ca pe un dar cuvenit însă sunt repede adusă înapoi în smerenie pentru că Felix mă întreabă: n-ai auzit nimic? Derulez înapoi, am noroc că am ureche muzicală,  fundalul sonor al minutului tocmai scurs şi constat că în liniştea firească a dimineţii abia mijite singura muzică a fost cea a pupicului primit de la puiul meu de pisică. Aha, a fost pupicul tău, zic, da, şi nu ţi se pare că e dulce, mă întreabă el. Ba da, iubitule, e foarte dulce, şi îl ciupesc cu drag tare de funduleţ, n-aţi uitat, eu acolo sunt încă, totul a decurs mult mai repede decât am scris cele de mai sus. 

Ne pregătim să coborâm la micul dejun. Ne alintăm toţi trei, Kiti şi Felix cu mine în pat şi încă vreo şapte câini de pluş. I-a adus Felix, se joacă cu ei, eu nici nu i-am văzut, încerc să mai fur nişte momente de leneveală. Îl aud pe Felix prezentându-i între ei: Spot, ei sunt Gogol Bordello, bună Gogol Bordello, bună Spot, Jurassic Park 1, bună Jurassic Park 1, bună Spot, Jurassic park 2, bună Jurassic Park 2, bună Spot... Apoi chiar sună alarma telefonului, trecem pe la baie înainte să coborâm la bucătărie. Kiti se spală pe mâini şi îşi vede în oglindă moţul pe care i l-am făcut în vârful capului să îi ridic părul din ochi. Se îndreaptă spre prosop dar îşi verifică moţul surprins în oglindă cu mâna. Mă bucur că după câteva secunde leagă imaginea ei din oglindă cu realitatea trupului ei. Înseamnă că o interesează să perceapă tactil percepţia vizuală anterioară şi mai înseamnă că transmite şi modifică în timp informaţia primită din exterior. Doar cu Felix, Kiti şi moţul ei ajungem la micul dejun. Mami, mâine e weekendaş, miau-miau? Da, e weekendaş, ha, ha.