Suna clopotelul

Tihna vacanţei e cea mai regretată de mâine, când reincepem alergătura. Şi nu trezitul devreme în sine ci alerta în care intrăm imediat ce sună ceasul la prima oră în a cărei inerţie rămânem până pe la 5-6 seara când ne adunăm (aproape) toţi în cuib, acasă. Din fericire nici n-o să înceapă bine mâine şcoala că şi începem numărătoarea inversă de dinaintea vacanţei de iarnă dintre semestre ce vine tot în luna asta. Binenteles că Felix refuză să vorbim despre grădiniţă, 'de ce trebuia să-mi aminteşti?' dar singur se gândeşte, of, deja la patru ani şi cu griji, pentru că altfel nu l-ar fi visat azi-noapte pe colegul Eric. În plus, grădiniţa îi reduce întâlnirile cu Scooby-Doo, noul său erou preferat, 'pisicuţelor le plac numai desenele cu Scooby-Doo, miau-miau.' Chiar aşa? Ar fi bine să se mai gândească pisicuţele, poate dau şi de alte plăceri, că ar cam fi nevoie. Fraţii mai mari ai pisicuţelor au destule pasiuni şi plăceri, pentru ei ziua devine categoric mult mai neîncăpătoare. Numai în după-amiaza asta Miaunel cu m mare a stat trei ore jumate la şi cu problemele de matematică de-a şasea, a mai citit din Legendele Olimpului, a jucat şi tenis, a butonat Ipadul şi a cântat la chitară, ooo, ce boierie! Zău dacă nu mi-aş dori ca şcoala să nu ţină mai mult de trei ore pe dimineaţă şi specific dimineaţă că tare nepotrivite mai sunt orele după-amiezii pentru învăţat. De fapt sunt mai degrabă propice pierderii de timp, exersării neatenţiei, lipsei concentrării, acumulării de oboseală, prinderii de învăţăminte neadecvate vârstei, vezi: 'mami, Mihnea mi-a zis că el a făcut 12 french kissuri cu colegele în toaleta'. Deocamdată ne bucurăm de programul scurtat de iarnă al orelor, măcar ajungem pe lumină acasă. Iar Kiti, ea, blânda şi buna Kiti, nu îşi exprimă nici o frustrare legată de şcoală, sper să nici nu aibă prea multe, au trecut trei luni de şcoală absolut fără probleme dar mai ales cu bună dispoziţie. Şi serbarea de Crăciun a curs bine şi cu multă veselie din partea ei, iarăşi a dansat şi a dansat şi în noaptea anului nou şi acum, de foarte curând, paşii ei aduc din ce în ce mai mult cu o zbenguială obişnuită de dantuiala. Doar că nu stă, deşi îi place evident, prea mult la 'treaba', câţiva paşi, 10-20, poate mai mult, şi o ia la fugă fix în vârful patului râzând, numai ca să revină în 'ring' după o scurtă pauză. Sau cum s-ar mai zice, curaj şi optimism ne dorim de mâine şi să nu uităm, în trei săptămâni vine vacanţa!!!