marți, 18 ianuarie 2011

Plus cu minus se anuleaza

Horica. Mi-a trimis un sms să-mi spună că a fost cel mai uşor examen din viaţa lui. Mi-a mai trimis încă unul ca urmare a tăcerii mele întrebându-se de ce nu zic nimic. Horica. Încă un sms a venit chiar înainte ca al meu să plece spre el. Îi ştiu nerăbdarea de a împărtăşi o veste bună. Aştept deseară să văd subiectele de la olimpiada de matematică, ce fază a fost astăzi, nu ştiu, pe şcoală, locală? Aştept deasemenea să îmi cunosc noul telefon mai bine astfel încât să pot fi la fel de promptă în răspunsuri la smsuri pe cum îmi apar în minte. Mă bucur când copiii văd lucrurile mai clar, când mânuiesc tot mai uşor instrumente cu care desluşesc din tainele naturii, căci la ce e bună matematica dacă nu pentru asta? Îmi pare tare rău când mă mai răstesc la Horica atunci când lucrăm împreună, o fac doar din cauza propriilor mele emoţii şi temeri dar întotdeauna reflectez la ele, încerc să îl fac să-mi înţeleagă slăbiciunile şi să mă ierte pentru ele. Dar ce e nou în asta? Bine-am sosit în cercul părinţilor interesaţi şi îngrijoraţi de greşelile lor in educaţia copiilor. 
 
   Ziua de azi a copiilor este atât de armonios echilibrată prin compunere încât mă întreb la ce nivel trebuie să funcţionăm noi, părinţii, încât să nu stricăm vreo ordine superioară. Horica, concentrat pe concursul lui şi numai pe el, Felix, în schimb, cu uşurinţa cu care te îndrepţi cu pijamaua în gentuţă spre grădiniţă pregătit pentru fun week, şi anume pentru ziua de petrecere în pijama iar Kiti, ei bine, Kiti, sosită acasă după 7 ore de şcoală ca dintr-o excursie prin 'ziua extremelor', aşa cum mi-a descris-o simplu şi suficient M, însoţitoarea ei de la şcoală. Iată aşadar cât de dreaptă este ziua de azi , dreaptă ca una dintre laturile unui triunghi isoscel sau poate neisoscel, desenată cu mâna mea experimentată sau cu rigla lui Horica. Iata asadar cat de rotunda este ziua de azi, desi rotund nu poate fi mai mult sau mai putin, rotund ca cercul din problemele de-a sasea desenat de mana mea la fel de experimentata ca pentru o dreapta sau ca iesit din compasul lui Horica. Si iata cat de relativ e echilibrul, la fel de relativ ca frumusetea, dar nu ca frumusetea pe care o vad eu ci ca frumusetea pe care o vedem noi. Noi doi.

2 comentarii:

Degetica spunea...

da e bine ca stie la mate.
Fimea tocmai are o faza ca nu are rabdare sa citeasca de mai multe ori problmele si vine la tacsu sa intrebe la fiecare etapa a rezolvarii .

MihaelaMaria spunea...

da, stie dar tot cum zici, nu are atentia necesara pt a intelege fiecare detaliu si scopul pt care este el acolo. e bine ca sofia intreaba, in definitiv asa invata cel mai bine, punandu si intrebari, ei sau altora:)