Descurcăreţul

Strânge jucăriile din camera ta, zic şi eu aşa, poate, cine ştie, am noroc şi mă ia în serios Felix, în timp ce usuc pletele tot mai lungi proaspăt spălate ale lui Kiti. Mami, ce somn mi-e e, se pisiceşte el, e clar, tot pe mine mă aşteaptă nebunia din camera lui. Aşa cred eu şi o las să se dezumfle, nu am la ora asta puterea să duc o 'batalie' câştigatoare cu piticul. Numai că, singur, Felix se aruncă pe câmpul de război căci îşi continuă pisiceala şi îmi zice să nu îl spăl astăzi pe cap. Nu mă grăbesc să declar că nici nu am prea mult chef să-i spăl ariciul de pe cap pentru că îmi vine în minte un gând parşiv de şantajare pe care îl materializez în vorbe mieroase: dacă strângi jucăriile din camera ta, nu te spăl astăzi pe cap, zic eu. Pisiceala se transformă în văicăreală, paşii însă îl duc spre camera lui, concentrarea mea este momentan doar spre Kiti care înfruntă aerul cald ce-i atinge şi faţa cu tot felul de mimici caraghioase. O ciufulesc cu o mână ca să îi desfac şuviţele ude, o mai pup pe guriţa ca o căpşunică, o strâng de obrăjori şi iar îi arunc părul dintr-o parte într-alta. Atenţia mea se împarte, îl văd pe Felix agăţat de gratiile scării răcnind după tati al lui care apare sus şi el după o vreme. Odată ajuns la etaj, tati nu mai poate să îi întoarcă spatele fiului său astfel că cedează insistenţelor lui Felix de a îl ajuta la strânsul jucăriilor. Eu continui să mă joc în părul lui Kiti mulţumită că am scăpat şi de jucării, şi de spălatul lui Felix pe cap. Pentru moment...