Pe cand eram eu jucarie

Kiti, lasă-mă în pace şi taci din gură cu maneaua ta, aşa a strigat nervos pe surioara lui, Felix care făcea eforturi mari să îşi continue povestea lui interminabilă pentru care îi concura aproape fără succes 'iii'urilor stridente ale lui Kiti. Mie însă nu mi se pare că melodia familiară a 'iii'urilor aduce a manea şi am ţinut ca Felix să ştie asta neapărat. Cum nu vrea să mă necăjească, chiar în glumă de e vorba, a replicat prompt, să ştii că există şi manele bune, uite, Buzz şi Led Zeppelin cântă una frumoasă. Şi eu am fost o jucărie şi am cântat într-o trupă cu Buzzul bun, Buzzul rău, Woody şi Led Zeppelin. Şi noi ne iubeam fiindcă lui Buzz cel bun îi plăcea de mine, m-a îmbrăţişat şi mi-a zâmbit. Uite aşa mi-a zâmbit. Şi să ştii că atunci când eram jucărie am sărit cu hidroavionul deasupra capului lui Buzz, deasupra capului lui Woody şi deasupra capului lui Led Zeppelin.

Astfel că, pe când era Felix jucărie şi cânta cu prietenii lui, buni şi răi, manele frumoase, doar ştim cu toţii că Led Zeppelin cântă frumos, era tare minunat să fii pentru că ajungea doar să clipeşti şi cel mai năstruşnic vis putea deveni realitate. To be continued din când în când că nu pot să mă reţin.

Later edit: mami, aşa-i că tu eşti frumoasă? Că doar nu e Kiti frumoasă degeaba!