luni, 18 octombrie 2010

Cu ciuda despre uratul din jur

Oribile, ca nişte fete machiate strident şi într-un spirit al unor vremuri triste şi trecute pe nişte feţe obosite şi nespălate, zău că aşa mi-au răsărit în faţa ochilor blocurile Căii Moşilor privită în perspectivă. Te poate lua chiar ameţeala dacă insişti să le priveşti. Au intenţionat să le înveselească şi au reuşit să le batjocorească. Parcă tot mai bine îi vine griul Bucureştiului.

Vedem prea multe lucruri urâte în jurul nostru. Nu suntem educaţi în spiritul frumosului. Suntem leneşi ca să încercăm să înţelegem. Ajungem să ne placă produsele pseudoartistice. Suntem superficiali şi îndărătnici. Prea mândri ca să primim feed-back. Sfătoşi şi ca urmare deseori ridicoli. Agresivitatea se vede începând cu grădiniţa şi culminează cu cea demonstrată de sexul frumos care suferă tot mai mult de defeminizare. Răutatea se hrăneşte cu răutate şi creşte până explodează. Oraşele şi toate locurile în care trăim sunt urâte ca noi şi frumoase tot ca noi. Cum frumuseţea şi urâţenia sunt percepţii subiective constatăm că urâtul pare tot mai frumos. Aşa că, schimonositi cum suntem, ne vedem strălucitori. Ochiul nostru autocritic a orbit.

2 comentarii:

Zumzi spunea...

Acelasi lucru il simt si eu despre tot ce vad/experimentez aici....Si mi se face dor de Romania....:)
Ma intreb de multe ori...unde este mai bine, unde pot gasi locul perfect pentru o copilarie perfecta...
Unde gasesti frumos??

MihaelaMaria spunea...

pai zumzi, frumos chiar poti sa vezi daca nu esti orbit de propria-ti 'frumusete'. de obicei gasesc frumos in cele mai simple lucruri cu putinta, e aproape un cliseu. e drept insa ca uratul despre care am scris la inceput chiar nu se poate vedea altfel. din punctul asta de vedere gasesc frumos un oras in care oamenii sunt mai zambitori, amabili unii cu altii, care se saluta intre ei, care se respecta. noi chiar am trait intr-un astfel de loc si pot sa il numesc aproape un loc perfect pt o copilarie perfecta asa cum ai scris tu. intamplator este orasul ljubljana si spun intamplator pt ca mai sunt orase ca asta. dar nu despre asta e vorba ci exact despre ce ziceam in fraza cu cliseul de mai sus din comentariul meu.

o sa ma intind puitn...: o mica intamplare fara mari semnificatii. horia, baiatul meu al mare, a fost elev de serviciu vineri si ca atare si a sunat un coleg de clasa ca sa afle temele. la fizica, baiatul cu care a vorbit a uitat sa ii spuna ca are ceva de scris, in schimb cand si a amintit, pt ca si a amintit fiindca a venit la scoala cu tema scrisa, nu s a mai gandit si la horica. a uitat pur si simplu. ei, asta e un exemplu (minor) destul de graitor pt faptul ca oamenii aici nu sunt empatici, nu sunt invatati nici acasa, nici la scoala sa fie empatici. cred ca lipsa de empatie ne face nepasatori, egoisti, rai, agresivi unii cu ceilalti, deci urati. si cum am spus, daca oamenii sunt urati si locurile pe care le populeaza sunt la fel.

:)