home, dulce, gradinita, caca-doar cateva dintre cuvintele din text

Intorsu-ne-am din locuri de vacanţă cu nisip în sandale şi păr şi iată-ne din nou acasă desculţi în iarba pârjolită de atâta arşiţă, e bine şi acasă, un bine mai monoton dar chiar şi aşa tot bine se numeşte mai ales că e uşor amplificat de rămăşiţele vacanţei de vară deci ni se potriveşte şi expresia home sweet home ceea ce vă doresc şi vouă, cu plăcere. Zâmbeşte, salută, răspunde la întrebări l-am sfătuit pe tantarelul, că e de sezon, meu înainte de a intra în grădiniţa lui adică viitoarea lui grădiniţă astăzi când fără un scop bine precizat mi-am condus maşina într-acolo, maşină pe care recent de cinci zile am constatat cu un uşor tresărit că o conduc la fel dar totuşi diferit, de fapt diferenţa este una extrem de subtilă deoarece nu se poate percepe decât prin examinarea carnetului meu de şofer expirat de şase luni, iar Felix căci el e ţânţarul a zâmbit, salutat şi răspuns la întrebări, ba chiar a şi pus întrebări aşa cum face şi Horia la examenele Trinity de limbă engleză-asta a fost o paranteză greu de înţeles pentru cine nu ştie că la şcoala de limbi străine Lexis pe care o frecventează Horia se dau la sfârşitul anului nişte teste cu examinatori de la Trinity College London la care copiii sunt încurajaţi să pună întrebări profesorilor ce îi testează, închei aici paranteza justificatoare- însă zâmbetele, saluturile şi răspunsurile piticului meu, deşi apreciate pozitiv, au fost umbrite, sper doar superficial, de un final 'triumfal' provocat de întrebarea mea mieroasă ce s-a vrut a fi un fel de minge ridicată la fileu şi anume 'Felix, ţi-a plăcut la grădiniţă?', întrebare ce a primit un răspuns prompt, la fel de mieros şi ghiduş dintr-o guriţă cam slobodă:'da, ca un caca!'. Roşeaţa din obraji mi-a urcat drept în urechi, acum că îmi pipăi faţa realizez că de fapt nu a urcat, cum cine, roşeaţa, ci s-a deplasat lateral către urechi dar asta e un amănunt pus aici fără nici un sens, puţin totuşi de dragul înşiruirii chiar şi fără noimă a cuvintelor cum mi se mai întâmplă câteodată, ca de exemplu de fiecare dată când o duc şi aduc acasă pe Iuliana numai că , biata de ea, nu are privilegiul de a refuza, aşa cum îl aveţi voi, să citească ce scriu eu pentru simplul, deci evidentul motiv că nu scriu ci vorbesc, dar rămăsesem la roşeaţa ce mi-a inundat tot chipul ruşinată dar şi teribil de amuzată de porcărioară scoasă din puţul proaspetei sale gândiri de către mezinul nostru cel plin de spontaneitate uneori vulgară dar scuzabilă prin lipsa conştientizării acestei calităţi. Nu cred să fim puşi la zid pentru acest mic incident dar mărturisesc că anticipez întâlniri private cu conducătorii grădiniţei în viitorul apropiat deşi posibil să fie doar o senzaţie aberantă căzută în cap şi din cap de mai multă raţionalizare decât ar putea fi cazul mai ales că, deşi Felix ne pare un super trooper al năzbâtiilor, am primit feed backuri contrarii impresiei noastre şi anume pozitive, dar pozitive din punct de vedere al comportamentului său general, dar despre toate astea mai încolo spre toamnă. Atat pentru acum, m-a obosit operatiunea de aplicare a diacriticelor, dupa cum se observa acestea lipsesc in ultima fraza care nu mai poate, din acest motiv, sa se lungeasca la fel de mult ca si anterioarele ca risca sa devina niste terenuri alunecoase si nesigure, asa ca stop, noapte buna cu vise memorabile!